Bufnițele se ascund în lumina lunii: descoperirea surprinzătoare despre camuflajul lor nocturn
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2024/12/Bufnita-de-noapte-camuflaj-luna-800x447.jpg)
Bufnițele, păsări învăluite în mister și simbolism în mitologia și folclorul românesc, au fost adesea asociate cu înțelepciunea, dar și cu întâmplări neprevăzute sau prevestiri. Aceste creaturi fascinante, vânători nocturni desăvârșiți, continuă să uimească oamenii de știință prin adaptările lor incredibile. Un nou studiu a dezvăluit un secret surprinzător: albul strălucitor al penelor bufniței nu este un dezavantaj în întunericul nopții, așa cum s-ar fi crezut, ci o formă ingenioasă de camuflaj, care le ajută să se ascundă în lumina lunii și să se apropie de pradă fără a fi detectate.
Cercetătorii au descoperit că această trăsătură aparent paradoxală este, de fapt, o adaptare evolutivă uimitoare, demonstrând încă o dată complexitatea naturii și a modului în care animalele găsesc soluții neașteptate pentru supraviețuire.
Descoperirea neașteptată: alb ca lumina lunii
Un studiu recent realizat de biologul Juanjo Negro și echipa sa de la Doñana Biological Station, publicat în prestigioasa revistă PNAS, oferă o explicație surprinzătoare. Cercetătorii au descoperit că albul strălucitor al penelor bufniței nu este un dezavantaj, ci un avantaj remarcabil: ele imită lumina lunii. Această trăsătură le permite bufnițelor să se „camufleze” în lumina slabă a cerului nocturn, devenind aproape invizibile pentru rozătoarele pe care le vânează.
„Dacă partea inferioară a păsării este suficient de reflectorizantă, adică suficient de albă, ea reflectă o bună parte din lumina lunii,” explică Juanjo Negro, conform CNN. „În acest fel, silueta bufniței se estompează în fundalul cerului luminat, făcând-o dificil de detectat de pradă.”
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2024/12/Bufnita-penaj-alb-800x534.jpg)
Colorația albă a bufniței îi permite să se apropie de prada sa fără a fi detectată, potrivit unui nou studiu.
Calcul precis: cum funcționează camuflajul nocturn
Conform calculelor echipei, contrastul dintre partea inferioară albă a bufnițelor și cerul luminat de lună este suficient de scăzut încât rozătoarele să nu le poată detecta. Practic, acest „camuflaj luminos” permite bufnițelor să se apropie de pradă până la doar câțiva metri fără a fi observate.
Contradicție între teorii
Anterior, în 2019, un alt studiu realizat de profesorul Alexandre Roulin, expert în bufnițe de la Universitatea din Lausanne, sugera că albul strălucitor al bufniței este, de fapt, o formă de „șoc vizual”. Rozătoarele, speriate de lumina intensă a penelor, rămâneau nemișcate, ceea ce facilita atacul. Deși Roulin nu respinge noua teorie, el crede că cele două explicații ar putea fi complementare: la distanțe mari, albul bufniței servește drept camuflaj, iar la apropiere, lumina intensă șochează prada.
„Am observat că rozătoarele rămân nemișcate mai mult timp atunci când bufnița albă se apropie, comparativ cu una de culoare maronie. Acest comportament sugerează că albul este vizibil și recunoscut drept o amenințare,” explică Roulin.
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2024/12/Bufnita-noaptea-studiu-800x510.jpg)
O bufniță stă la pândă noaptea, sub un cer înstelat, în Suffolk, Marea Britanie. (Foto: Jamie Hall/Shutterstock)
O adaptare uimitoare la mediul nocturn
Camuflajul este, de obicei, asociat cu adaptări pentru lumina zilei, dar studiul lui Juanjo Negro scoate în evidență importanța camuflajului nocturn. Mecanismul este similar cu cel întâlnit la unele specii de pești care au partea inferioară deschisă la culoare pentru a se „pierde” în lumina apei.
„Ecologia nocturnă este un domeniu emergent și, având în vedere că jumătate dintre animalele planetei sunt nocturne, adaptările la ciclurile naturale ale lunii sunt cu siguranță mai răspândite decât credem,” conchide Juanjo Negro.
Concluzie
Fie că este vorba de un „camuflaj lunar” sau de o metodă de a șoca prada, albul strălucitor al bufnițelor demonstrează cât de sofisticate sunt adaptările naturii. Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra modului în care animalele nocturne evoluează pentru a supraviețui și ar putea deschide noi direcții în cercetarea adaptărilor ecologice pe timp de noapte.