Bărbatul care a pierdut 35 de ani din viata, trezit din comă crede ca este in 1984 și ca are 24 de ani

O poveste incredibilă în care realitatea și ficțiunea se întretaie a avut loc în Italia, când Luciano D’Adamo s-a trezit din comă în 2019, după un grav accident rutier. Pentru el, tot ce trăise până atunci s-a oprit brusc pe 20 martie 1980, când avea doar 24 de ani și lucra ca agent de operațiuni la sol la aeroportul Fiumicino. Când și-a revenit, a descoperit că memoria sa din ultimii 39 de ani dispăruse complet, iar lumea în care trăia era complet diferită de ceea ce știa el. Fără nicio amintire din ultimele aproape patru decenii, Luciano a trebuit să învețe din nou ce înseamnă să trăiești într-o societate modernă.

După ce a fost lovit de o mașină în 2019, Luciano a intrat într-o comă adâncă din care nu s-a mai trezit decât după câteva luni. Momentul accidentului a fost brusc și traumatic, petrecut într-o perioadă în care tânărul de atunci își construia un viitor luminos, fiind la începutul unei relații cu o tânără care avea să îi devină soție. Când s-a trezit, prima lui reacție a fost să ofere numărul de telefon al mamei sale, pentru ca asistenta să poată contacta un membru al familiei. Dar numărul respectiv nu mai era de mult valabil, iar telefonul mobil al asistentei i se părea o tehnologie stranie, complet necunoscută, scrie La Stampa.

Lumea complet schimbată și momentul de groază din fața oglinzii

Pentru Luciano, lumea în care s-a trezit nu avea nimic în comun cu realitatea pe care o lăsase în urmă. Când și-a văzut pentru prima dată soția, o femeie în vârstă pe care nu o recunoștea, și fiul lor adult, Luciano s-a trezit într-o realitate nouă, încărcată de confuzie și goluri emoționale. Oamenii apropiați lui erau acum niște străini, iar în tot acest timp, el simțea că și-a pierdut viața fără să o trăiască cu adevărat.

Cel mai greu moment pentru el a fost când s-a privit pentru prima dată în oglindă și a văzut nu chipul tânărului pe care îl știa, ci imaginea unui bărbat de 63 de ani, cu părul gri și riduri adânci. Întâlnirea cu propriul său chip, schimbat radical de trecerea timpului, l-a făcut să își piardă cumpătul. A urlat, incapabil să accepte transformarea prin care trecuse fără să fie conștient de ea.

Cele două zile în care este bine să cumperi biletele de avion dacă pleci din România. Intervalul orar în care sunt cele mai ieftine

Paul Di’Anno, fost lider al trupei Iron Maiden, a murit la vârsta de 66 de ani

Îngrijitorii de la spital i-au explicat situația, iar soția lui i-a povestit că ea era acea tânără cu care începuse să se întâlnească cu puțin timp înainte de accident. Din păcate, amintirile lui despre acești ani pierduți nu s-au întors. Tot ce i-a rămas din ultimele decenii a fost o imagine estompată — desenele unei berze, numele Matteo și o dată: anul 2014. Aceasta era singura amintire ștearsă despre nașterea primului său nepot, un moment care a rămas ca o scânteie într-o minte altfel încetosată.

Adaptarea la o lume necunoscută

Viața lui Luciano, de la trezirea din comă în 2019, a fost marcată de încercările de a se adapta la o lume complet schimbată. Imediat după ce a fost externat, el a trebuit să înțeleagă noile tehnologii, să descopere internetul, telefoanele mobile, și să se familiarizeze cu un ritm de viață foarte diferit de cel pe care îl cunoștea. A fost nevoit să facă față unor provocări pe care mulți dintre noi le considerăm banale — cum ar fi simpla navigare cu ajutorul GPS-ului — dar care pentru el reprezentau adevărate enigme.

Luciano povestește că una dintre cele mai surprinzătoare experiențe a fost aceea de a călători într-o mașină dotată cu un ecran care afișa harta orașului și indicații vocale pentru destinație. Lumea era de nerecunoscut, iar progresul tehnologic reprezenta o continuă sursă de uimire și dezorientare. Chiar și simplul fapt de a încerca să se conecteze cu cei din jur, să se identifice cu familia sa, a fost un proces extrem de dureros și dificil, dar a avut parte de sprijinul soției sale și de o echipă de psihoterapeuți care au încercat să-l ajute să se regăsească și să se readapteze, precizeaza Corriere.

În prezent, Luciano lucrează ca întreținător la o școală, unde interacțiunea cu copiii a fost mai ușoară și l-a ajutat să se readapteze mai rapid, mai ales având în vedere că el însuși devenise bunic între timp. Din păcate, nimic nu poate exprima mai bine pierderea decât propriile sale cuvinte: „Uneori spun că mi-ar plăcea să zbor cu avionul, că nu am făcut-o niciodată. Soția mea mă întrerupe și-mi amintește că am zburat de mai multe ori, împreună. Eu îi răspund: tu ai fost acolo, eu nu.” Cuvintele sale rezumă perfect tragedia unei vieți pierdute în timp, a unei existențe care i-a scăpat printre degete, lăsând doar amintiri goale și un prezent pe care trebuie să-l redescopere pas cu pas.