ANAF pune tunurile pe românii care fac torturi, bucătari și patiseri. Cum îți mărește prețurile Guvernul României, din nou
Decizia Guvernului României de a majora cota de TVA pentru produsele alimentare ce conțin zahăr adăugat a stârnit controverse și critici în rândul analiștilor economici și a profesioniștilor din domeniul culinar.
Prof. Mircea Coșea, un cunoscut analist economic, a catalogat drept „aberant” modul în care se încearcă impozitarea zahărului în România, subliniind impactul negativ pe care această măsură îl va avea asupra prețurilor și, implicit, asupra consumatorilor.
Citește și: ANAF pune „tunurile” pe români, îți ia și 70% ”din buzunar”. Noua lege intră în vigoare de la 1 iulie
S-a schimbat legea de la 1 ianuarie 2024
De la 1 ianuarie 2024, produsele alimentare cu o proporție de zahăr mai mare de 10g/100g de produs vor suporta o creștere a cotei de TVA de la 9% la 19%, o schimbare care va afecta direct prețurile la raft pentru o gamă largă de produse, de la băuturi carbogazoase la prăjituri și alte dulciuri.
Această majorare a taxei nu numai că va crește costurile de producție pentru bucătari și patiseri, dar va și complica procesul de impozitare, având în vedere propunerea ca ANAF să ceară rețetele de prăjituri pentru a putea taxa zahărul corespunzător.
Critica adusă de prof. Mircea Coșea reflectă o preocupare mai amplă privind eficacitatea și raționalitatea măsurilor de impozitare adoptate de autoritățile române. Conform declarației sale pentru Realitatea Plus, încercările de a preîntâmpina abuzul de consum de zahăr prin astfel de taxe nu doar că sunt contra-productive, dar și pun în pericol viabilitatea afacerilor locale și încarcă inutil bugetul familiilor românești.
Taxa pe zahăr și majorarea prețurilor la români
În plus, Coșea a subliniat o contradicție majoră în strategia de impozitare: majoritatea zahărului consumat în România este importat, ceea ce înseamnă că orice taxă suplimentară aplicată acestui ingredient va penaliza, în mod indirect, consumatorii și producătorii autohtoni, fără a stimula reintrarea în producția românească a zahărului.
Această măsură, considerată de mulți ca având „caracter de bumerang”, demonstrează lipsa de profesionalism și viziune pe termen lung a celor care propun și implementează politici fiscale în România. În loc să ofere soluții reale pentru îmbunătățirea sănătății publice sau pentru sprijinirea producției locale, măsurile de impozitare a zahărului par să adauge doar o nouă povară pe umerii consumatorilor și a micilor întreprinzători din domeniul culinar.
În final, creșterea prețurilor la produsele care conțin zahăr adăugat nu va face decât să adâncească decalajul dintre intențiile declarate ale guvernului și realitățile economice și sociale cu care se confruntă România. Într-un context în care cetățenii și afacerile se luptă deja cu inflația și cu dificultăți financiare, astfel de politici fiscale par mai degrabă să exacerbate problemele existente decât să ofere soluții viabile.