10 filme regizate de Roman Polanski pe care trebuie să le vezi. Părintele thrillerelor psihologice de la Hollywood

Roman Polanski este unul dintre cei mai controversați și respectați regizori din cinematografie. Cu o carieră care se întinde pe mai multe decenii, Polanski a reușit să creeze filme care variază de la thriller-uri psihologice la drame complexe, toate caracterizate de o atenție meticuloasă la detalii și o viziune cinematografică unică. În acest articol, vom explora 10 filme regizate de Roman Polanski pe care ar trebui să le vezi.

Repulsion (1965)

„Repulsion” este primul film al lui Polanski realizat în limba engleză și rămâne unul dintre cele mai tulburătoare thriller-uri psihologice din toate timpurile.

Filmul o urmărește pe Carol, interpretată de Catherine Deneuve, o tânără care începe să piardă contactul cu realitatea, fiind chinuită de halucinații violente și frici profunde.

„Repulsion” explorează teme de alienare, frică și nebunie, devenind un punct de referință în cinematografia de gen.

Ce pensie avea Silviu Prigoană. A dezvăluit suma în ultimul său interviu: “Mi-am asigurat un confort. Nu vreau să fiu cel mai bogat din cimitir”

Epidemia de E. Coli asociată burgerilor de la McDonald’s a îmbolnăvit peste 100 de persoane, anunță CDC

Acțiunea urmărește povestea lui Carol Ledoux (interpretată de Catherine Deneuve), o tânără frumusețe belgiană care locuiește într-un apartament din Londra.

Protagonista este o femeie introvertită și tulburată emoțional, care lucrează ca manichiuristă. Este izolată și trăiește într-o stare de teamă și anxietate profundă, exacerbarea stării sale psihologice fiind declanșată de mai multe evenimente.

Povestea începe când surorile ei pleacă în vacanță, lăsând-o singură în apartament. Pe măsură ce Carol se confruntă cu diverse forme de stres și presiune, inclusiv avansurile sexuale ale colegilor și ale altor bărbați, starea ei mentală începe să se deterioreze.

Carol dezvoltă o aversiune profundă față de bărbați și începe să aibă viziuni tulburătoare și halucinații, care se intensifică până când ajunge la o criză totală.

Chinatown (1974)

Un alt film emblematic al lui Polanski, „Chinatown” este un noir modern care îl are pe Jack Nicholson în rolul unui detectiv privat ce investighează o conspirație complexă în Los Angeles-ul anilor 1930.

Acțiunea se desfășoară în orașul Los Angeles al anilor 1930 și îl urmărește pe Jake Gittes (Jack Nicholson), un detectiv privat care este angajat de o femeie pe nume Evelyn Mulwray (Faye Dunaway) să investigheze infidelitatea soțului ei, Hollis Mulwray (Darrell Zwerling).

În timp ce Jake începe să sape în trecutul lui Mulwray, descoperă o rețea complicată de corupție, intrigi și crime care implică terenuri de apă și politici locale.

Pe măsură ce Jake se adâncește în caz, descoperă că totul este mult mai complicat decât părea inițial. Află despre o conspirație legată de controlul resurselor de apă din Los Angeles și despre implicarea unei organizații corupte care include și autorități locale.

Adevărul despre familia Mulwray și despre trecutul tragic al lui Evelyn este dezvăluit treptat, conducând la un final dramatic și întunecat care subliniază temele de corupție și trădare.

Cu un scenariu ingenios scris de Robert Towne și o regie impecabilă, „Chinatown” a devenit un clasic al cinematografiei și a fost nominalizat la 11 premii Oscar, câștigând unul pentru cel mai bun scenariu original.

Rosemary’s Baby (1968)

„Rosemary’s Baby” este unul dintre cele mai influente filme de groază din istorie. Povestea unei tinere femei, interpretată de Mia Farrow, care devine convinsă că este însărcinată cu odrasla diavolului, a captivat publicul și criticii deopotrivă.

Polanski reușește să creeze o atmosferă tensionată, care crește în intensitate, culminând cu un final frapant.

Pelicula a fost un real succes atât la box office, cât și din punct de vedere critic, consolidându-i reputația lui Polanski ca maestru al suspansului.

Acțiunea o urmărește pe Rosemary Woodhouse (interpretată de Mia Farrow), o tânără soție care se mută într-un apartament dintr-o clădire veche din New York, alături de soțul ei, Guy (John Cassavetes), un actor aspirant.

După ce se instalează în noua lor locuință, cuplul face cunoștință cu vecinii lor ciudați, Minnie și Roman Castevet (Ruth Gordon și Sidney Blackmer), care încep să se implice tot mai mult în viața lor.

După o noapte în care Rosemary are un vis bizar despre un ritual satanic, află că este gravidă. Pe măsură ce sarcina progresează, Rosemary devine tot mai paranoică, suspectând că soțul ei și vecinii fac parte dintr-o conspirație sinistră pentru a-i face rău ei și copilului nenăscut.

Pe măsură ce suspiciunile sale cresc, protagonista încearcă să descopere adevărul, dar este tot mai izolată și manipulată de cei din jurul ei.

Finalul filmului este unul dintre cele mai șocante și memorabile din istoria cinematografiei, dezvăluind că suspiciunile lui Rosemary nu erau doar rodul imaginației sale: copilul ei este, de fapt, fiul diavolului, și toți cei din jurul ei erau implicați într-un cult satanic.

Vezi și: 10 filme regizate de Quentin Taratino pe care trebuie să le vezi. Geniul său nu cunoaște limite

The Pianist (2002)

Unul dintre cele mai personale filme realizate vreodată de Roman Polanski, „The Pianist” este o dramă biografică bazată pe memoriile pianistului Władysław Szpilman, interpretat de actorul Adrien Brody.

Filmul redă lupta pentru supraviețuire a muzicianului în timpul ocupației naziste din Varșovia, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.

Regizorul, care a supraviețuit Holocaustului, aduce o sensibilitate unică și o autenticitate profundă acestei povești, care i-a adus numeroase premii, inclusiv trei Oscaruri, pentru regie, actor principal și scenariu adaptat.

Acțiunea filmului începe în 1939, când Władysław Szpilman (interpretat de Adrien Brody) este un pianist de succes care lucrează la radioul din Varșovia.

Viața sa și a familiei sale este dată peste cap odată cu invadarea Poloniei de către Germania nazistă. În scurt timp, evreii din Varșovia sunt supuși unor măsuri din ce în ce mai restrictive, fiind forțați să se mute în ghetoul din oraș.

Pe măsură ce situația devine tot mai critică, Szpilman reușește să evite deportarea în lagărele de concentrare și se ascunde în ruinele Varșoviei.

Filmul urmărește lupta sa pentru supraviețuire într-un oraș devastat, unde foamea, frigul și teama de a fi descoperit sunt constante. În momentele cele mai disperate, Szpilman primește ajutor neașteptat de la un ofițer german, Wilm Hosenfeld (Thomas Kretschmann), care îl ajută să supraviețuiască până la sfârșitul războiului.

The Ghost Writer (2010)

„The Ghost Writer” este un thriller politic rafinat, care îl urmărește pe un scriitor anonim (Ewan McGregor) angajat să finalizeze memoriile unui fost prim-ministru britanic (Pierce Brosnan).

Pe măsură ce dezvăluie secretele din spatele carierei politice a prim-ministrului, scriitorul descoperă o conspirație care îl pune în pericol.

Filmul a fost lăudat pentru atmosfera sa tensionată și pentru modul în care Polanski manipulează suspansul, amintind de operele lui Hitchcock.

Acțiunea îl urmărește pe un scriitor-fantomă fără nume (interpretat de Ewan McGregor), care este angajat să finalizeze memoriile fostului prim-ministru britanic Adam Lang (Pierce Brosnan), după ce predecesorul său în acest rol moare în mod misterios.

În timp ce lucrează la scrierea volumului, scriitorul începe să descopere detalii tulburătoare despre trecutul lui Lang și despre implicarea acestuia în decizii politice controversate, inclusiv legături cu CIA și implicarea în torturarea prizonierilor suspectați de terorism.

Pe măsură ce scriitorul sapă tot mai adânc în trecutul lui Lang, el descoperă o conspirație care pune în pericol nu doar reputația fostului prim-ministru, ci și propria lui viață.

Încercând să pună cap la cap toate piesele puzzle-ului, scriitorul devine ținta unor forțe puternice care vor să-l reducă la tăcere.

Tess (1979)

„Tess” este o adaptare a romanului „Tess of the d’Urbervilles” de Thomas Hardy și reprezintă una dintre cele mai ambițioase opere ale faimosului regizor de origini poloneze.

Filmul o are în rolul principal pe Nastassja Kinski, care oferă o interpretare memorabilă ca Tess, o tânără femeie care se luptă cu prejudecățile și nedreptățile unei societăți patriarhale.

Acesta este un film vizual uimitor, care a câștigat trei premii Oscar, inclusiv pentru cea mai bună cinematografie.

Acțiunea urmărește viața tragică a tinerei Tess Durbeyfield (interpretată de Nastassja Kinski), o fată simplă de la țară care descoperă că ar putea fi descendentă dintr-o familie nobilă, d’Urbervilles. Această descoperire devine sursa nenorocirilor sale.

Familia ei o trimite să ceară ajutor de la ramura bogată a familiei, unde Tess îl întâlnește pe Alec d’Urberville (Leigh Lawson), un tânăr seducător și fără scrupule. Alec abuzează de ea, un act care îi va marca profund viața.

După acest incident, Tess încearcă să-și reconstruiască viața și, în cele din urmă, îl întâlnește pe Angel Clare (Peter Firth), un fermier idealist care se îndrăgostește de ea.

Cu toate acestea, relația lor este distrusă de dezvăluirea trecutului lui Tess, iar viața ei continuă să fie plină de suferință și conflicte, culminând într-un final tragic.

Knife in the Water (1962)

Primul lungmetraj al lui Polanski, „Knife in the Water” este un thriller psihologic minimalist care explorează dinamica puterii dintre un cuplu căsătorit și un tânăr autostopist pe care îl iau în vacanța lor pe iaht.

Filmul este remarcabil pentru tensiunea sa crescândă și pentru modul în care Polanski utilizează spațiul restrâns al iahtului pentru a crea o atmosferă claustrofobică.

„Knife in the Water” a fost nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin și a lansat cariera internațională a lui Polanski.

Acțiunea filmului se desfășoară aproape în totalitate pe un iaht și urmărește un triunghi tensionat între trei personaje.

Este vorba despre Andrzej, un bărbat matur și bogat, interpretat de Leon Niemczyk, soția sa tânără, Krystyna (Jolanta Umecka), și un tânăr autostopist fără nume (Zygmunt Malanowicz) pe care îl iau cu ei într-o excursie pe mare.

Pe parcursul filmului, relațiile dintre cei trei devin din ce în ce mai tensionate, pe măsură ce apar conflicte de putere, gelozie și sexualitate.

În timpul navigării, Andrzej și tânărul intră într-un joc periculos de provocări și competiții, în care fiecare încearcă să demonstreze superioritatea sa. Cuțitul, un obiect simbolic folosit în acest joc, devine un simbol al tensiunii și al pericolului.

Tensiunile cresc pe măsură ce bărbații încearcă să se domine unul pe altul, cu Krystyna prinsă la mijloc, ambivalența și atracția ei față de tânăr contribuind la intensificarea conflictului.

Vezi și: 10 filme regizate de James Cameron pe care trebuie să le vezi. Părintele peliculelor Science Fiction de la Hollywood

Frantic (1988)

„Frantic” este un thriller care îl are în rolul principal pe Harrison Ford ca un medic american care își pierde soția în timpul unei călătorii la Paris și este prins într-o rețea de intrigi și conspirații internaționale.

Filmul este un omagiu adus filmelor noir și thriller-urilor clasice, iar Polanski reușește să mențină un ritm intens și o atmosferă de incertitudine pe tot parcursul filmului.

„Frantic” este un exemplu excelent al abilității lui Polanski de a crea suspans și de a atrage publicul într-o poveste complicată și captivantă.

Acțiunea îl urmărește pe Dr. Richard Walker, un chirurg american interpretat de Harrison Ford, care ajunge la Paris împreună cu soția sa, Sondra (Betty Buckley), pentru a participa la o conferință medicală.

După ce se cazează la hotel, Sondra dispare în mod misterios, lăsându-l pe Walker într-o stare de panică și confuzie.

Fără nicio explicație și confruntat cu lipsa de ajutor din partea autorităților franceze, Walker începe o investigație pe cont propriu pentru a-și găsi soția.

În căutarea sa, el descoperă că dispariția ei este legată de o valiză încurcată care conține un obiect de mare valoare, ceea ce îi atrage atenția unor figuri periculoase din lumea interlopă.

În timpul căutării, Walker este ajutat de Michelle (Emmanuelle Seigner), o tânără misterioasă implicată în traficul de contrabandă, care îl ajută să descopere adevărul despre soarta soției sale.

The Ninth Gate (1999)

„The Ninth Gate” este un thriller supranatural cu Johnny Depp în rolul unui expert în cărți rare, angajat să găsească cele trei exemplare ale unei cărți mistice care se presupune că deschide porțile iadului.

Pelicula explorează teme de mister, ocultism și puterea cunoașterii interzise. Deși nu a fost la fel de bine primit ca alte filme ale lui Polanski, „The Ninth Gate” a devenit un film cult pentru fanii genului și rămâne o explorare fascinantă a supranaturalului.

Acțiunea îl urmărește pe Dean Corso, interpretat de Johnny Depp, un dealer de cărți rare, cunoscut pentru metodele sale neortodoxe și imorale de a obține volume valoroase.

Corso este angajat de Boris Balkan (Frank Langella), un colecționar pasionat de ocultism, pentru a verifica autenticitatea unui manuscris extrem de rar și misterios, intitulat „De Umbrarum Regni Novem Portis” (Cele Nouă Porți ale Regatului Umbrelor).

Se spune că această carte, scrisă în secolul al XVII-lea de Aristide Torchia, un discipol al lui Lucifer, ar fi capabilă să deschidă porțile iadului.

Corso începe o călătorie prin Europa pentru a compara exemplarul deținut de Balkan cu celelalte două rămase în lume, dar pe măsură ce avansează în investigație, devine clar că există forțe malefice care încearcă să-l oprească.

În timpul călătoriei sale, Corso este însoțit de o femeie misterioasă (Emmanuelle Seigner), al cărei rol rămâne ambiguu până aproape de final.

Vezi și: 10 filme regizate de Martin Scorsese pe care trebuie să le vezi. ”Părintele” peliculelor cu mafioți de la Hollywood

Macbeth (1971)

Adaptarea lui Polanski a piesei „Macbeth” de William Shakespeare este considerată una dintre cele mai sumbre și mai brutale versiuni cinematografice ale operei.

Filmul reprezintă o reflectare a violenței și haosului, Polanski aducând o interpretare vizuală intensă și necruțătoare a tragediei shakespeariene.

„Macbeth” rămâne o realizare importantă în cariera lui Polanski, un film care a provocat și a impresionat audiența prin realismul său brutal.

Polanski a realizat filmul „Macbeth” la scurt timp după moartea brutală a soției sale, Sharon Tate, care a fost ucisă de membrii sectei lui Charles Manson în 1969.

Această tragedie personală a influențat profund viziunea regizorului asupra materialului sursă, rezultând într-o adaptare deosebit de sumbră și necruțătoare a piesei lui Shakespeare.

„Macbeth” urmărește povestea unui nobil scoțian (interpretat de Jon Finch) care, împins de ambiție și de profețiile unor vrăjitoare, își ucide regele și preia tronul.

Însă domnia sa este marcată de paranoia, vinovăție și violență, care în cele din urmă îl conduc spre o cădere inevitabilă. Soția sa, Lady Macbeth (interpretată de Francesca Annis), devine, la rândul ei, copleșită de vinovăție și nebunie.

Polanski a ales să filmeze „Macbeth” într-un stil realist și brutal, evidențiind aspectele sângeroase și violente ale piesei. Filmul este cunoscut pentru scenele sale grafice și pentru portretizarea viscerală a ambiției și a corupției morale.

Decorurile și costumele sunt în ton cu perioada medievală a Scoției, contribuind la atmosfera sumbră și apăsătoare a filmului.