Ziaristul care a făcut ani grei de temniță pentru că nu scria pe placul tovarășilor. Umilințele au continuat pentru Romulus Dianu chiar și după eliberare VIDEO
Romulus Dianu s-a născut pe 22 martie 1905, în București, într-o familie de muncitori, dar destinul l-a împins spre presă și carte. Află mai multe detalii din clipul video de mai jos!
Tatăl său era acar și magazioner la calea ferată, în timp ce mama sa lucra ca muncitoare la Regia de Tutun – Țigări Belvedere și Grand.
„M-am născut la echinoxul de primăvară a anului 1905, la 21 – 22 martie, în Bucureşti, într-o familie ardelenească. Mama era născută Maiorescu.
Nimeni dintre noi nu mai ştie tot atât de bine latineşte şi greceşte ca străbunicul scriitor Petru Maior, dar toţi am moştenit predispoziţia la tuberculoză şi la clasicismul umanităţilor!
Nu este meritul cuiva de a avea strămoşi; greul este de a fi noi înşine nişte strămoşi. Unul dintre soţii bunicii mele paterne a făcut avere într-o mină de diamant din Africa de sud şi a fost ucis, din greşeală, de un miner din tribul bantu, care l-a confundat cu un englez, la Pretoria”, scria el.
Începuturile sale în presă
În perioada școlii, viitorul scriitor a urmat cursurile liceului Sf. Sava cu o bursă, unde, împreună cu alți colegi, printre care Petru Comarnescu, a contribuit la redactarea revistei Ramuri fragede.
În timpul școlii, Romulus Dianu a colaborat la revistele Bilete de papagal, Contemporanul, Adevărul literar și artistic și Rampa, iar după absolvire a devenit parte a redacției revistei Rampa.
Romulus Dianu a fost un prolific publicist al anilor 1925-1940, abordând o varietate de subiecte în ziare și reviste. El a realizat cronici dramatice și muzicale, a publicat eseuri și poeme, și a introdus convorbirile ample, mai elaborate decât simplele interviuri.
Debutul său în lumea literară a avut loc în 1928, când, în colaborare cu Sergiu Dan, a publicat Viața minunată a lui Anton Pann, o carte care a primit elogii unanime din partea criticii literare.
A urmat o serie de romane precum Adorata, Nopți la Ada-Kaleh și Târgul de fete.
Comuniștii l-au băgat la închisoare
În primele luni de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, mulți jurnaliști care au activat în presă, pe vremea lui Ion Antonescu, au fost aduși în fața justiției în cadrul celebrului proces al ziariștilor, fiind condamnați la pedepse grele de închisoare.
Printre aceștia s-a numărat și scriitorul Romulus Dianu, care în acea perioadă publicase în ziarul Curentul. Conform informațiilor din cadrul procesului, în fața tribunalului special au fost aduse acuzații legate de patruzeci și trei de articole scrise de el, dintre care cinci au apărut în anul 1940, treizeci și șase în 1941 și două în 1943.
Romulus Dianu a fost condamnat la cincisprezece ani de închisoare, dintre care a executat zece ani și cinci luni, timp petrecut în diverse închisori din Aiud și alte orașe, în mine sau lagăre de muncă silnică.
În 1955, scriitorul a fost grațiat, însă nu i s-a permis să se implice în viața publică pe deplin, multă vreme. După eliberare și până în 1962, când a început să colaboreze cu Glasul Patriei, o publicație de propagandă a Securității difuzată în străinătate, Romulus Dianu fost supus unor grele umilințe, având, de asemenea, o stare materială ce nu îi permitea un trai decent.
În ultimii ani ai vieții sale, el a colaborat cu revistele Viața Românească, Ramuri și România literară.
S-a stins din viață la data de 25 august 1975, la vârsta de 70 de ani, după o lungă suferință.
„Dianu era, prin anii treizeci, un gazetar cultural de pagina a doua la reviste şi cotidiene. Nenorocul său a fost că Ion Vinea, care îl preţuia, l-a recomandat lui Pamfil Şeicaru, directorul violentului ziar Curentul, să fie promovat pe pagina întâi. Aşa a ajuns Romulus Dianu gazetar de comentariu politic, inclusiv în anii războiului. Şi scria bine, cu nerv, lovind scurt şi la ţintă.
Acest succes i-a fost fatal. După război, când s-a pus (era o clauză a armistiţiului încheiat cu Naţiunile Unite) chestiunea sancţionării celor vinovaţi de dezastrul ţării, imediat după Ion Antonescu şi miniştrii săi, în al doilea lot, cel al gazetarilor, a fost inclus şi blândul Romulus Dianu. A urmat o coşmarescă perioadă de detenţie, prin cele mai sinistre închisori”, scria criticul literar Zigu Ornea, în România literară, despre el.