Vulcanul adormit din adâncurile României care ar putea oricând erupe. „Kilometri cubi de magmă clocotesc”
Un studiu recent al vulcanului Ciomadul din adâncurile României a oferit perspective valoroase asupra naturii dinamice a vulcanilor îndelung latente și potențialul lor pentru erupții explozive. Vulcanul din adâncuri este unul dintre vulcanii care, potrivit cercetătorilor, ar putea erupe oricând.
Situat în centrul-estul Europei, în România, vulcanul Ciomadul a fost inactiv de aproximativ 30.000 de ani, ceea ce îl face unul dintre cei mai tineri vulcani din regiune. Cercetarea, condusă de o echipă de oameni de știință europeni, s-a concentrat pe dezvăluirea istoriei vulcanice a Ciomadului și pe înțelegerea tranziției de la erupțiile efuzive la cele explozive pe o perioadă extinsă.
Echipa, condusă de geochimistul Szabolcs Harangi de la Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria, a folosit tehnici sofisticate de analiză geologică pentru a examina cristalele și mineralele din rocile vulcanice din jurul Ciomadul. Studiind compoziția chimică și conținutul de apă al acestor roci, cercetătorii și-au propus să descifreze condițiile și momentul erupției. Investigația a scos la iveală un ciclu fascinant de activitate vulcanică pe care Ciomadul l-a suferit de-a lungul existenței sale de aproape un milion de ani.
Studiul a confirmat inițial existența unei perioade anterioare marcate de erupții efuzive, caracterizate printr-un flux constant de lavă în vale. Apoi, echipa și-a mutat atenția asupra celei mai recente perioade de erupție explozivă, care se întinde de la aproximativ 56.000 de ani în urmă până la 30.000 de ani în urmă. În această fază, analiza a dezvăluit două zone de magmă distincte: o zonă superioară, cu adâncimea cuprinsă între 8 și 12 kilometri, și o zonă inferioară, care se extinde de la 16 până la 40 de kilometri adâncime, ceea ce înseamnă că „kilometri cubi de magmă clocotesc”.
Recentele studii arată că vulcanul Ciomadul din adâncurile României ar putea erupe oricând
S-a constatat că modul în care magma ajunge la suprafață depinde de originea magmei de reîncărcare. Când sunt compuse în principal din litosferă topită, substanțele chimice permit o eliberare mai lentă, în timp ce introducerea plăcii oceanice are ca rezultat o chimie mai explozivă. Cercetarea a evidențiat că cristalinitatea și conținutul crescut de apă al magmei care iese din zona de reîncărcare au jucat un rol crucial în trecerea de la erupțiile efuzive la cele explozive după o perioadă de repaus de aproximativ 10.000 de ani.
Geochimistul Barbara Cserép de la Universitatea Eötvös Loránd a subliniat importanța înțelegerii motivelor din spatele acestei schimbări a stilului de erupție în timpul celui mai recent episod activ, menționând că „cele mai recente erupții au fost formate din erupții mai periculoase, explozive în comparație cu episodul activ anterior”.
În timp ce Ciomadul nu arată în prezent semne de erupție iminentă, studiul servește ca un studiu de caz valoros pentru înțelegerea comportamentului vulcanilor potențial activi. O aplicație cheie a acestei cercetări constă în îmbunătățirea capacității noastre de a identifica semnele de avertizare timpurii ale activității vulcanice. Cu aproximativ 1.350 de vulcani potențial activi pe Pământ, detectarea timpurie este crucială pentru atenuarea riscurilor prezentate de erupțiile vulcanice, potrivit Science Alert.