Viața extraterestră ar putea fi mai aproape de noi decât credem. Una din Lunile planetei Saturn, candidatul perfect

Luna oceanică a planetei Saturn, numită Enceladus, atrage din ce în ce mai multă atenție în ceea ce privește căutarea vieții în Sistemul Solar.

Vezi și: Un jet de apă colosal, nemaivăzut în spațiu, a ieșit din Luna lui Saturn: ce au descoperit astronomii

Substanțe necesare vieții, pe Luna lui Saturn

Marea majoritate a informațiilor obținute despre Enceladus și oceanul său acoperit de gheață provin de la misiunea Cassini, care și-a încheiat explorarea sistemului lui Saturn în 2017. Cu toate astea, oamenii de știință lucrează încă la datele obținute în cadrul acesteia.

Noi cercetări bazate pe datele Cassini întăresc ideea că Enceladus are substanțele chimice necesare vieții.

Andrei Neacșu, tată pentru a doua oară? Fostul soț al Ilincăi Vandici, surprins la mall cu noua iubită și un bebeluș

ANM anunță ninsori abundente și temperaturi scăzute, inclusiv în Capitală. Cât timp va persista frigul

În timpul misiunii, Cassini a descoperit niște gheizere asemănătoare unor pături de apă.

S-a arătat că apa din aceste pături conține o combinație surprinzătoare de substanțe volatile, inclusiv dioxid de carbon, vapori de apă și monoxid de carbon. S-au găsit, de asemenea, cantități mici de azot molecular, hidrocarburi simple și substanțe chimice organice complexe.

Un nou articol intitulat Observații ale Compoziției Elementare de pe Enceladus Consecvente cu Modele Generalizate ale Ecosistemelor Teoretice prezintă câteva descoperiri noi.

Lucrarea se concentrează pe găsirea amoniacului și a fosforului anorganic în oceanul de pe Enceladus.

Vezi și: Fenomen astronomic incredibil: de ce dispar inelele lui Saturn

Raportul Redfield, esențial în cercetările oamenilor de știință

Un component critic al teoriei ecologice este raportul Redfield, numit după oceanograful american Alfred Redfield.

În 1934, Redfield a publicat rezultate arătând că raportul dintre carbon, azot și fosfor era remarcabil de consistent în biomasa oceanică la 106:16:1. Alți cercetători au descoperit că raportul varia ușor în funcție de zonă și de speciile de fitoplancton prezente. Lucrări mai recente au rafinat raportul la 166:22:1.

Numerele exacte nu sunt neapărat punctul critic, dar concluzia lui Redfield este partea vitală din ecuație.

Raportul Redfield arată o unitate remarcabilă între chimia elementelor vii din adâncurile oceanului și ocean în sine, și a propus posibilitatea unui echilibru între apa oceanică și substanțele nutritive ale planctonului bazat pe feedback-ul biotic.

Analiza datelor Cassini din păturile de pe Enceladus arată un nivel ridicat de fosfat anorganic în ocean. Alte simulări geo-chimice, bazate pe descoperirile Cassini, indică același lucru.

Chiar și mai multe analize sugerează că oceanul conține multe substanțe chimice comune în organismele vii, precum precursorii aminoacizilor, amoniacul și hidrocarburile.

Cercetătorii au dezvoltat un model nou, mai detaliat, pentru metanogenii de pe Enceladus pentru a vedea dacă aceștia ar putea supraviețui și prospera acolo.

Modelul s-a bazat, în mare măsură, pe raportul Redfield. S-a descoperit că, deși fosforul este prezent în cantități mari în oceanul Lunii, raportul general „ar putea să limiteze celulele similare celor de pe Pământ”.

Analiza inițială a fost publicată în Universe Today.

Vezi și: Planeta cu cei mai mulți sateliți naturali din Sistemul Solar: de ce este specială