Un fel de Stan și Bran de România, ei au adus umorul românesc la cinema, în premieră: Stroe și Vasilache și primul film românesc cu sonor

Cu toate că astăzi, numele Stroe și Vasilache nu spun mare lucru, pe timpuri, cei doi comici erau deosebit de apreciați în branșa lor atât de critici, cât și de public deopotrivă.

Au trăit și au activat în perioada interbelică, iar comicul lor de situație aducea destul de mult cu cel al altor grei ai comediei mondiale precum „Stan și Bran”, Buster Keaton sau Charlie Chaplin.

Stroe și Vasilache, comici ai unor vremuri de demult – imagine de arhivă

Stroe și Vasilache, acești „Stan și Bran” de România

Stroe și Vasilache făceau senzație, în acea perioadă, pe la teatrele de revistă din Capitală. Și pe bună dreptate, de altfel, de vreme ce comicii reușeau să smulgă hohote pe bandă rulantă oriunde se aflau.

„Doi băieţi simpatici şi… cuminţi, care s-au ridicat prin muncă, ajutaţi fiind fireşte de frumosul lor talent. Stroe, sfredeluş plin de viaţă, de voioşie, mereu surâzător, mereu bine dispus.

Ce trebuie să faci după ce cozonacii se rumenesc deasupra. Secretul ca să nu rămână niciodată cruzi la interior

Marius Lăcătuș și Victor Pițurcă, în lacrimi lângă sicriul lui Duckadam. Foștii colegi din echipa Steaua ’86, reuniți la Arena Națională

Vasilache, cu orchestra lui de 19 persoane, muzicant neîntrecut şi comic de rasă. Au început fără pretenţii şi s-au impus cu atât mai vârtos cu cât nu au încercat să ajungă în primele rânduri decât atunci când publicul i-a cerut. Stroe şi Vasilache nu au fost impuşi de nici un director de teatru, de nici un subsecretar de stat. Publicul i-a impus. Şi aceasta este cea mai frumoasă a lor biruinţă” – în acest fel erau prezentanți cei doi artiști în revista Realitatea ilustrată, într-un număr din anul 1934.

Atât de simpatici și apreciați au fost cei doi încât, la un moment dat, chiar și Flacăra ar fi scris despre ei: „Într-o zi, pe când compania lui Maximilian pregătea la grădina Oteteleşanu un nou spectacol, s-a simţit nevoia unui pianist care să cânte din culise câteva acorduri. L-a adus Fory Eterle: era un băiat subţirel și scund, timid, student la

Drept, pare-se, pe care nu l-ai fi remarcat poate niciodată, dacă n-ar fi avut întipărit pe figură un zîmbet ciudat, dramatic, de clovn trist.

Cânta cuminte la pian cele câteva fraze muzicale, dar după ce se termina spectacolul, improviza pentru el singur sau pentru colegii săi un întreg concert surprinzător: acompaniindu-se la pian, cânta din gură sau imita cele mai neașteptate instruimente, hawaiana, castanietele, trompeta.

Fostul valet se numea Stroe; cel nou, Vasilache. Era prin 1930. S-au cunoscut şi nu s-au mai despărţit. Nu e titlul vreunui şlagăr pe atunci la modă, ci adevărul din ziua în care cei doi tineri actori au prezentat împreună primul scheci comico-muzical la “Cercul artistic” de pe Câmpineanu, Stroe parodiindu-şi amical colegii, Vasilache cântând la pian şi din gură și prietenia şi colaborarea lor nu s-a mai desfăcut”, se scria în anul 1958, despre cei doi comici, Stroe și Vasilache.

Stroe și Vasilache, comici ai unor vremuri de demult – imagine din ziarul Flacăra

Primul film românesc cu sonor le-a aparținut celor doi comici

În ciuda faptului că a fost realizat în anul 1934, Bing Bang a fost lansat abia în 1935, beneficiind de un succes monumental în cinematografe.

Curiozitatea publicului spre primul film cu sonor părea de neoprit, așadar nici nu ne imaginăm o situație diferită. Închipuiți-vă, spre exemplu, cum a fost în 2009, când a fost lansat Avatar și adaptați situația anilor interbelici.

După ani de-a rândul în care spectatorii puteau doar să-i vadă pe actori, pe fundalul muzicii de atmosferă, acum puteau să le audă inclusiv vocile, ceea ce era extraordinar – un adevărat miracol al tehnologiei de demult.

Bing Bang a marcat debutul cuplului comic devenit, ulterior, celebru.

Ce-i drept, Stroe și Vasilache erau deja cunoscuți, la acea vreme, în spectacolele de revistă, dar nu neaparat în postura de actori de film.

Conform scanariului, în Bing Bang se povesteau pățaniile a doi șomeri din București, Nicolae Stroe (Bing) și Vasile Vasilache (Bang), două personaje care aveau să scrie istorie în cinematografia filmului cu sonor din România.

Pentru acest film s-au cheltuit, la vremea respectivă, 300.000 de lei (la cursul de atunci), o parte din acești bani venind chiar din buzunarele celor doi actori de revistă. Evident, eforturile lor au fost pe deplin răsplătite.

Chiar și așa, înainte de a fi difuzat la Cercul Militar Național, trebuie menționat că filmul celor doi s-a confruntat cu mari greutăți, toate cele 50 de cinematografe ale Bucureștiului interbelic refuzând să aibă de-a face cu Stroe, Vasilache și filmul lor revoluționar.

Spre marele noroc al actorilor, se pare că rețeta a funcționat de minune până la urmă, chiar dacă a avut parte de un drum nu prea neted până la glorie. Totul stă în perseverență.

Fără niciun dubiu, se spune că Bing Bang este primul film românesc în care se poate auzi, efectiv, limba română – ceea ce este, în sine, o bucată de istorie.