Trista povestea de dragoste a „protejatei” tovarășilor: Maria Banuș l-a iubit și așteptat pe Zaharia Stancu, deși era căsătorit

Puțini sunt cei care știu că între feblețea comunistă, Maria Banuș, și scriitorul Zaharia Stancu a existat o controversată poveste de dragoste care avea să o marcheze pe aceasta pentru veșnicie.

Maria Banuș – imagine de arhivă

Maria Banuș, poeta tovarășilor

Maria Banuș s-a născut în data de 10 aprilie 1914, în Capitală, și a fost fiica lui Max Banuș, director la Banca Marmorosch Blank.

Evident, a fost crescută în spiritul educației și a beneficiat de cursuri particulare, urmând, într-un final, cursurile Facultății de Drept, ca mai apoi să se reorienteze profesional și să aleagă Facultatea de Litere de la Universitatea din București.

A doua facultate s-a dovedit a fi mai mult pe placul tinerei, întrucât, în 1928, a debutat în revista Bilete de Papagal, a lui Tudor Arghezi.

Mai apoi, a colaborat cu ziarul Azi, condus de cunoscutul Zaharia Stancu, publicând, în paralel, primul său volum de poezie numit Țara Fetelor, la Editura Cultura Poporului.

Numele editurii nu este întâmplător, de vreme ce, în 1939, s-a simțit pătrunsă de spiritul comunist, astfel că s-a alăturat partidului care, în acea perioadă, făcea parte din nișa celor interzise la noi în țară.

Ca un făcut, în 1945 este primită în Societatea Scriitorilor Români care, în 1949, își schimba numele în Uniunea Scriitorilor.

Costel Corduneanu trăiește?! Detaliul care l-a dat de gol pe cel mai temut interlop

Răsturnare de situație cu ucigașul fetei de 19 ani! A mărturisit că..

Evident, poezia sa atingea politicul pe care îl susținea, drept pentru care, intră la categoria textelor obligatorii pentru școală.

Iată doar unul dintre exemple:

O, Americă simplă!

Minciuna s-a-ncolăcit în jurul tău

şi tu n-o simţi.

Minciuna se-aşează ca oaspe,

la tine, la cină,

mănâncă din vasele tale

şi tu n-o vezi

La temelia căminului tău

îşi cloceşte ea puii

şi tu nu ştii.

Sub căpătâiul copiilor tăi

zace minciuna

şi tu nu te cutremuri. (Ție-ți vorbesc, Americă)

Zaharia Stancu – imagine de arhivă

Iubirea imposibilă dintre Maria Banuș și Zaharia Stancu

Lucrând cu Zaharia Stancu la ziarul Azi, Maria Banuș s-a îndrăgostit nebunește de acesta și nu a durat mult până să-l numească „bărbatul vieții sale”. De altfel, cei doi împărțeau o viziune comună, pro-comunism, astfel că legătura s-a creat imediat și fără prea mari probleme, aproape natural, s-ar putea zice.

Totuși, această poveste de dragoste avea să se consume, în mod special, înainte de război și să o dezamăgească cumplit pe Banuș, cea care ar fi vrut mai mult de la Zaharia Stancu.

Soarta i-a fost potrivnică, deoarece Stancu era căsătorit cu Nicolina Păun încă din anul 1925.

„Şi cum m-a bătut, şi cum m-a minţit şi cum s-a logodit oarecum cu mine, venind în familie, la ceai, (mirosea ceva în văzduh a escrocherie sentimentală – mă temeam, plutea minciuna în aer) şi zicea că divorţează, dar părinţii au scris la primăria din Salcia şi au aflat că nu există niciun proces de divorţ (nu la Salcia la primărie, mi se pare că la tribunalul din Roşiorii de Vede, unde zicea el că are loc procesul) şi pe urmă cum am zăcut şi cum am urlat la mama şi cum am vrut să mă sinucid şi cum m-am măritat, şi cum am vrut un copil de la el”, scria Maria Banuș, în Însemnările mele, Cartea românească, 2014.

De altfel, iubirea pentru Zaharia Stancu îi va marca poetei întreaga existență, iar moartea lui a fost greu de suportat de către această, în ciuda faptului că acesta nu a divorțat niciodată pentru a se căsători cu ea.

În paralel, Maria Banuș s-a căsătorit cu Sorin Ebner, cel care a suportat-o chiar și așa, capricioasă cum se prezenta. Cu el, poeta avea să rămână toată viața.

Ea a murit în data de 14 iulie 1999, la București, la vârsta de 85 de ani.

Cartea de memorii Însemnările mele a fost tipărită după decesul acesteia, în aprilie 2014, pentru a marca 100 de ani de la nașterea scriitoarei.