Taxă pe profiturile speciale. Cine are obligația să o plătească, la nivel european

Taxa pe profiturile speciale, percepută de-a lungul timpului de mai multe țări din Europa, a devenit recent o practică și în Italia. Astfel, băncile italiene sunt nevoite la rândul lor să plătească statului pentru câștigurile din dobânzile mari. Experții au explicat care este scopul acestei măsuri.

Cum a fost motivată această măsură

Italia a devenit astfel cel mai recent exemplu al unei ţări europene care a impus băncilor o taxă pe profiturile excepţionale. Scopul acestei măsuri este de a sprijini deţinătorii de ipoteci.

La data de 8 august, Italia a adoptat o taxă unică de 40% asupra profiturilor obţinute de bănci din dobânzile mari. Se preconizează că va aduna sub 3 miliarde de euro din această taxă.

Ministerul italian al Economiei a clarificat ulterior că taxa nu poate depăşi 0,1% din activele totale ale creditorilor.

Zodiile care dau lovitura la începutul lui decembrie 2024. Le merge bine la serviciu și vor avea noroc și pe plan sentimental

Cum se apără Călin Georgescu, după ce sute de oameni au ieșit în stradă să protesteze contra lui: ”Nu am promovat decât iubirea!”

Un raport din presă de pe 18 august a menţionat că Banca Centrală Europeană (BCE) pregăteşte o scrisoare către Italia, ridicând obiecţii cu privire la această taxă şi criticând Roma pentru faptul că nu a informat anterior nici Banca Italiei, nici BCE, aşa cum ar fi trebuit potrivit regulilor Uniunii Europene.

Alte țări care aplică taxa pe profiturile speciale

O altă țară care aplică această măsură este Republica Cehă. În luna noiembrie, Camera inferioară a Parlamentului ceh a aprobat o taxă excepţională de 60% asupra companiilor energetice şi băncilor.

În această țară, obiectul a fost de a aduna suma de 3,4 miliarde de dolari în acest an din profiturile considerate excesive, pentru a sprijini persoanele şi companiile afectate de creşterea preţurilor la electricitate şi gaze.

La rândul ei, Spania intenţionează să adune 3 miliarde de euro până în 2024 dintr-o taxă excepţională impusă băncilor şi aprobată anul trecut. Aceasta impune o taxă de 4,8% asupra veniturilor nete din dobânzi şi a comisiilor nete ce depăşesc un prag de 800 de milioane de euro.

În luna mai, parlamentul Lituaniei a aprobat o taxă excepţională asupra veniturilor nete din dobânzi ale industriei bancare pentru anii 2023 şi 2024, în urma creşterii bruste a ratelor dobânzilor practicate de Banca Centrală Europeană.

Această taxă de 60% asupra veniturilor nete din dobânzi, care depășesc media din ultimii patru ani cu peste 50%, este estimată să adune 410 milioane de euro (451 milioane de dolari) pentru bugetul guvernului şi va fi utilizată pentru stimularea sectorului militar.

Condiție pentru reducerea taxei excepționale, într-o țară

În luna iunie, guvernul Ungariei a modificat taxele excepţionale impuse în sectoarele cheie ale economiei. A emis un decret ce permite băncilor să-şi reducă plăţile de taxe excepţionale cu până la 50% începând din 2024, cu condiţia ca acestea să-şi mărească achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale ungare.

În plus, a introdus o nouă „taxă socială” de 13% asupra unor tipuri de investiţii, inclusiv note de investiţii şi câştiguri din dobânzi la depozite bancare.

În ianuarie anul precedent, guvernul suedez a introdus o „taxă de risc” pentru instituţiile cu datorii legate de operaţiunile suedeze, ce depăşesc 150 de miliarde de coroane suedeze. Aceasta are rolul de a întări finanţele publice şi de a asigura resurse pentru a acoperi costurile ce ar putea fi generate de o posibilă criză financiară.

Această impozitare echivalează cu 0,05% din pasive în 2022 şi a crescut la 0,06% în 2023. Guvernul suedez se aşteaptă să adune 6 miliarde de coroane suedeze anual.

Țările ce nu impun plata unei taxe excepționale

Pe de altă parte, în Franța, președintele Emmanuel Macron a declarat în luna martie că firmele cu peste 5.000 de angajaţi ar trebui să redistribuie mai mult din profiturile lor „excepţional de mari” către angajaţi, în loc să răscumpere acţiuni.

Cu toate acestea, atât el, cât şi ministrul de Finanţe Bruno Le Maire au exclus posibilitatea impunerii unei taxe excepţionale. Motivul constă în faptul că băncile franceze sunt supuse unei legi anti-cămătă, care limitează ritmul de creştere trimestrială al ratelor dobânzilor pentru împrumuturi.

Franţa deţine şi o schemă populară de economii reglementată, reprezentând puţin sub 20% din depozitele bancare, cu o rentabilitate corelată cu inflaţia, care se ajustează mai rapid decât ratele dobânzilor.

Pentru unele dintre cele mai mari bănci din Germania, veniturile nete din dobânzi au crescut între 50% şi 70% faţă de minimele din perioada pandemiei. Cu toate acestea, o taxă excepţională nu a fost subiect de discuţie pentru ministrul de finanţe pro-business, Christian Lindner.

Ministerul de Finanţe al Germaniei a refuzat să comenteze mişcarea Italiei în luna august, dar a indicat că majorările de taxe sunt excluse în conformitate cu un acord guvernamental de coaliţie german.

Marea Britanie nu a implementat o taxă excepţională bancară, dar începând cu anul 2011 a impus o taxă bancară ca răspuns la criza financiară. Aceasta se aplică activelor din bilanţul global al băncilor britanice, precum şi activelor aparţinând operaţiunilor britanice ale băncilor străine.