Suntem în mijlocul unei noi extincții în masă și probabil oamenii nu vor supraviețui, susțin oamenii de știință

Nicio specie nu durează pentru totdeauna; extincția este o parte naturală a evoluției vieții pe Pământ. De-a lungul istoriei, planeta a fost martora a cinci evenimente de extincții în masă, fiecare remodelând cursul vieții. Cel mai recent, cauzat de un impact de asteroizi în urmă cu 66 de milioane de ani, a dus la dispariția dinozaurilor.

Cu toate acestea, oamenii de știință susțin acum că omenirea, prin distrugerea habitatului și criza climatică, conduce la o a șasea extincție în masă, transformând biosfera în moduri imprevizibile.

Studii recente, inclusiv unul publicat în jurnalul PNAS, indică faptul că speciile de animale dispar cu 35% mai mult decât era de așteptat. Această tendință alarmantă sugerează că Pământul se află în mijlocul unei catastrofe biologice, Homo sapiens fiind identificat drept cauza principală. Consecințele sunt profunde, conducând potențial la o transformare a întregii biosfere, fiind o provocare pentru omenire să persiste fără o intervenție drastică.

Pentru a înțelege criza în curs, oamenii de știință privesc în trecut. În timp ce cauzele extincțiilor în masă „cele cinci mari” au variat, evenimentele oferă informații valoroase asupra consecințelor schimbărilor de mediu. Paleontologii, înarmați cu tehnici avansate de datare, au descoperit dovezi ale impactului asteroizilor, evenimentelor hipertermale și activității vulcanice ca factori declanșatori ai extincțiilor în masă.

Cele 5 declarații controversate ale lui Trump despre NATO care ridică întrebări privind viitorul Alianței

Ambasadorul Turciei, critici dure la adresa României pentru lipsa autostrăzilor: „600 de kilometri până la Istanbul și facem zece ore. Este inacceptabil”

Vezi și:  Profețiile lui Nostradamus pentru 2024. Ce se va întâmpla în lume, potrivit celebrului prezicător

Cel mai faimos eveniment de extincție în masă a avut loc acum 66 de milioane de ani, când un asteroid a lovit Pământul, ducând la dispariția de la sfârșitul Cretacicului. Răcirea globală rezultată, cauzată de resturile aruncate în atmosferă, a perturbat ecosistemele și a deschis calea pentru creșterea mamiferelor, inclusiv a oamenilor. Acest eveniment servește ca o reamintire clară a interconexiunii vieții și a potențialului de rezultate neașteptate în urma catastrofei.

Mai multe extincții în masă au fost declanșate de evenimente hipertermale, episoade bruște de încălzire care au dus la consecințe catastrofale. Extincția de la sfârșitul Permianului, cea mai mare înregistrată, a înregistrat o creștere a temperaturilor de 10 până la 15 grade Celsius, distrugând 95% dintre specii. Erupțiile vulcanice, eliberând gaze cu efect de seră, au provocat ploi acide extreme, perturbând ecosistemele, dar și dând naștere unor noi forme de viață rezistente.

Oamenii de știință susțin că impactul umanității conduce la o a șasea extincție în masă, evidentă în extincția în curs de desfășurare a Holocenului sau Antropocenului. Specii precum dodo, tigrul tasmanian, baiji și rinocerul negru occidental au dispărut deja. Un studiu care analizează 5.400 de genuri de animale vertebrate dezvăluie că 73 de genuri au dispărut în ultimii 500 de ani, depășind cu mult rata de dispariție de fond așteptată. Cauzele includ schimbarea utilizării terenurilor, pierderea habitatului, defrișările, agricultura intensivă, speciile invazive, vânătoarea excesivă și criza climatică.

Cum contribuie omul în cazul celei de-a șasea extincții în masă

Pierderea genurilor are implicații profunde pentru ecosisteme și, în cele din urmă, pentru umanitate. Dispariția porumbelului pasager, de exemplu, a dus la dezechilibre ale ecosistemelor și la potențiala creștere a bolilor transmise de căpușe. Pe măsură ce genurile dispar, diversitatea genetică și istoria evolutivă se pierd, având un impact asupra serviciilor ecosistemice esențiale pentru supraviețuirea umană.

Simultan, distribuția speciilor de animale devine din ce în ce mai omogenizată, cu miliarde de găini, porci și vite dominând planeta. Practicile agricole intensive nu numai că contribuie la criza de extincție, dar prezintă și riscuri de apariție a bolilor, inclusiv a celor cu potențialul de a provoca pandemii precum COVID-19.

În timp ce Pământul poate supraviețui fără umanitate, impactul de durată al civilizației noastre rămâne incert. Urmele geochimice ale testelor cu bombe nucleare, cum ar fi plutoniul, sau resturi banale precum oasele de pui fosilizate, ar putea defini Antropocenul în înregistrarea geologică. Pe măsură ce ne confruntăm cu consecințele acțiunilor noastre, nevoia urgentă de conservare și practici durabile devine din ce în ce mai clară.

A șasea extincție în masă în curs, determinată de activitățile umane, reprezintă o amenințare gravă pentru biosfera Pământului. Învățarea din evenimentele trecute de extincție oferă perspective asupra interconexiunii vieții și a rezultatelor imprevizibile care pot urma schimbărilor de mediu. Pe măsură ce asistăm la dispariția rapidă a speciilor și a genurilor, este necesară o acțiune globală urgentă pentru a atenua impactul și a păstra diversitatea esențială pentru sănătatea planetei și viitorul umanității, arată CNN.