Singurul român cu adevărat liber în perioada de ‘trista amintire’, el a văzut lumea. Incredibila poveste a lui Neculai Ghimpu

Mai mult, acesta a scris inclusiv despre Turul Europei: „Vine la rând Turul Europei, cel de-al doilea act a ceea ce se va numi „aventura Ghimpu”, drumeţie al cărei punct final avea să fie Olimpiada de la München. Turul lumii, cel de-al treilea act al acestei piese, avea să se consume relativ curând după aceea, între anii 1976—1979; simplă înşiruire a ţărilor străbătute de globe-trotter, a aşezărilor în care a înnoptat, a itinerarelor pe care le-a ţesut cu pasul, a guvernatorilor şi oficialităţilor care l-au salutat şi încurajat pe temerarul drumeţ din ţările Orientului Mijlociu, nordul Africii, din nordul şi centrul continentului american, până în inima ţărilor Americii Latine, din Australia până în China şi Japonia ar umple paginile unei întregi reviste.

A urmat, anul trecut, o călătorie în Rusia, contând — prin reuşită şi buna sănătate a celui ce o săvîrşea — ca un „antrenament” pentru voiajul ce demarează acum, sub semnul celor 70 de ani: Marea Britanie (un vis mai vechi) şi ţările scandinave.

Orice am spune, Ghimpu este un fenomen al naturii. Prin ce? Prin tenacitate, prin curajul de a înfrunta şi escalada orice greutăţi (şi au fost cu miile!), prin candoarea cu care intră în contact cu medii şi lumi total necunoscute, prin paradoxul de a se înţelege cu toate seminţiile lumii fără a cunoaşte vreo boabă din nici o limbă străină, prin vigoare fizică şi neosteneală ieşită din comun, prin optimism funciar. Chiar secvenţele cu iz donquijotesc ale voiajurilor lui devin, în aceste împrejurări, păţanii de încântare „marca Ghimpu”.

Aveam să-l cunosc pe Neculai Ghimpu, român sadea (zice dânsul, întrebat câte limbi ştie: …moldoveneşte, munteneşte, olteneşte, ardeleneşte, bucovineşte), care e una din excepţiile fericite de la tradiţia mărturisită în versul popular. Căci Neculai Ghimpu nu s-a plimbat aşa, în dorul lelii, călătoria i-a fost statornică pasiune, cum lesne se poate proba, amintind aici când, unde şi cum a călătorit dumnealui. În ziua de 8 iulie 1933, odată cu răsăritul soarelui, Neculai Ghimpu, pe atunci în vârstă de 21 de ani, pleca în prima sa mare drumeţie: Turul României Mari. La 7 dimineaţa punea prima ştampilă în „jurnalul de bord”, un obicei pe care îl va păstra mereu apoi, strângând cu grijă dovezi din toate locurile prin care a trecut.

Vara aceea, tot pe drum a fost. L-a prins toamna din urmă, l-a ajuns şi iarna. Dar la 5 ianuarie 1934, redacţia revistei „România Pitorească” de atunci certifica în carnetul tânărului Ghimpu că „a făcut înconjurul României pe laturile sale cele mai extreme, vizitând în plus Cehoslovacia, Ungaria şi Iugoslavia…”

Ca o încurajare şi ca o deplin meritată recompensă pentru toate greutăţile învinse şi pentru perseverenţa depusă, îi acorda un premiu de 15.000 de lei. “Acest înconjur al României Mari, fiind prima sa încercare pe acest tărâm, îi dorim în viitor o călătorie mai însemnată, un înconjur al Europei sau chiar al Globului”, scria publicația.