Selecția naturală ar putea fi valabilă și pentru obiectele fără viață. Cum funcționează, teoria uluitoare a oamenilor de știință

Selecția naturală este una dintre „cheile de boltă” ale teoriei evoluției speciilor a lui Charles Darwin. Este mecanismul fundamental al evoluției speciilor de plante și de animale, general acceptat de știință. Dar un studiu recent extinde acest proces și la obiectele fără viață, la sistemele nevii, ceea ce reprezintă o revoluție uriașă la peste 160 de ani de la teoria darwinistă.

Teoria darwinstă, redusă doar la sistemele vii

Selecția naturală este considerată, din 1859, de la apariție lucrării lui Charles Darwin despre originea speciilor, mecanismul fundamental al evoluției speciilor de plante și de animale.

Ea constă în eliminarea, prin lupta pentru existență și supraviețuirea celui mai puternic, a indivizilor cu însușiri necorespunzătoare și păstrarea celor cu însușiri avantajoase din punct de vedere biologic.

Mai mulți oameni de știință și filosofi au colaborat pentru a prezenta ceea ce susțin că este o nouă lege a naturii: sistemele complexe evoluează în moduri similare, indiferent dacă implică sau nu viață. Aceste sisteme nu numai că devin mai complexe odată cu trecerea timpului, dar realizează și o mai mare diversitate și modelare.

Citește și: Charles Darwin: lucruri mai puțin știute despre ”părintele evoluției”

Cu o încredere pe care unii ar putea-o caracteriza drept orgoliu, autorii plasează această teorie asupra funcționării lumii naturale alături de marile descrieri ale mișcării, gravitației și energiei dezvoltate în secolele 17 -18, de savanți precum Darwin și Newton. Ei pretind că au creat o lege a naturii din „echivalențe conceptuale între fenomene disparate”.

Selecția naturală ar exista și în lumea nevie

Marea intuiție a lui Charles Darwin a fost că evoluția viețuitoarelor este condusă de selecția naturală, adică supraviețuirea organismelor mai puternice și mai potrivite pentru a se reproduce și a transmite caracteristicile care le fac să aibă succes.

Conform noii legi, ceva similar se aplică în sistemele capabile de multe configurații, chiar și atunci când acestea nu se pot reproduce.

Citește și: Când ne-am transformat în ființe umane, de fapt. Ce ne-a diferențiat de alte specii de hominini

Aceste tipuri de sisteme pot fi configurate în multe moduri, dar nu toate se vor dovedi stabile. Anumite forme supraviețuiesc, în timp ce altele se schimbă până ajung și ele într-o stare durabilă.

„O componentă importantă a acestei noi legi naturale propusă este ideea de „selecție pentru funcție”, a spus dr. Michael Wong, de la Carnegie Institution for Science, autorul principal al studiului publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

„În această nouă lucrare, luăm în considerare evoluția în sensul cel mai larg – schimbarea de-a lungul timpului – care include evoluția darwiniană bazată pe detaliile ‘descendenței cu modificare’”, a adăugat Wong.

Cum funcționează, în opinia cercetătorilor

Autorii numesc aceasta „legea creșterii informațiilor funcționale”. În teoria evoluționistă tradițională, funcționalitatea înseamnă supraviețuire și capacitatea de a se reproduce. Wong și coautorii numesc aceste aspecte drept „persistență dinamică” și o consideră doar una dintre cele trei forme de funcționalitate.

Stabilitatea sau „persistența statică” este un tip și mai important de funcționalitate. De exemplu, atomii sau moleculele care sunt stabile supraviețuiesc, în timp ce cele care nu sunt, nu.

Citește și: Marele mister al evoluției, explicat. Cum au apărut oamenii blonzi cu ochii albaștri, cum au început să poarte haine

Tipul final de funcționalitate este „generarea de noutăți”. Abundența vieții care ne înconjoară este produsul mai multor noutăți, cum ar fi capacitatea celulelor de a coopera pentru a forma organisme multicelulare.

Lucrurile lipsite de viață nu pot egala diversitatea milioanelor de specii despre care se știe că populează planeta noastră, dar autorii notează că pe Pământ sunt cunoscute aproape 6.000 de minerale, mult mai multe decât ar fi existat atunci când s-a format pentru prima dată.

La ce ne-ar putea ajuta

Cele mai multe dintre ele sunt noutăți posibile prin rearanjamente ale structurilor mai simple.

„Universul generează combinații noi de atomi, molecule, celule etc. Acele combinații care sunt stabile și pot continua să genereze și mai multe noutăți vor continua să evolueze. Acesta este ceea ce face din viață cel mai izbitor exemplu de evoluție, dar selecția naturală este peste tot”, a mai explicat Wong.

Chiar și în spațiu, Big Bang-ul a produs doar trei elemente, pe care prima generație de stele le-a transformat în aproximativ 20, devenind aproape 100, după a doua generație.

„Noi spunem că teoria darwiniană este doar un caz foarte special, foarte important într-un fenomen natural mult mai mare”, a declarat coautorul studiului, dr. Robert Hazen, de la Carnegie Science.

Noțiunea că selecția naturală pentru funcționalitate determină evoluția se aplică în mod egal la stele, atomi, minerale și multe alte situații echivalente conceptual, în care multe configurații sunt supuse unei presiuni selective”, a adăugat el.

Cercetătorii susțin că recunoașterea noii legi ne-ar putea ajuta să detectăm viața în afara Pământului, conducând la o mai bună înțelegere a liniei de demarcație dintre viață și non-viață.

Citește și: Lacul din Africa plin cu pești hibrizi. Cum au evoluat cele peste 500 de specii ce îl populează, care este explicația specialiștilor

De asemenea, ar putea ajuta la prezicerea modului în care inteligența artificială va evolua, inclusiv dacă aceasta va fi îndreptată în direcții periculoase și ar putea oferi informații despre cum să intervenim pentru a face ca sistemele să se schimbe în direcțiile pe care le preferăm.