Secretele primului baraj din România: tehnică sovietică, executată cu sacrificii umane. Barajul Bicaz stă în picioare de mai bine de 60 de ani

Barajul Bicaz este unul dintre cele mai frumoase construicții de la noi din țară, dar are o istorie neștiută în spate. În linii mari, măreție, construită pe spinarea oamenilor.

Pentru construirea acestuia a fost nevoie de un efort uman dus la extrem ce s-a întins pe zece ani de zile. Mai bine de 15.000 de oameni au lucrat, în acea perioadă, pentru a finaliza Barajul Bicaz, iar cel puțin 30 dintre ei au murit aici.

„Se lucra cu câte 100 de mineri odată, se intra cu pickhammer-ul, se căra materialul excavat întâi cu căruţa, cu cai de mină, orbi, apoi cu o mocăniţă cu lemne până ce mica locomotivă care trebuia să ajungă la tunel-intrare a luat rău curba de la Dodeni şi s-a dus de-a dreptul în Bistriţa. «Sabotaj !», s-a strigat. Era un cuvânt ca o dinamită la vremea aceea. Tunelul interior e betonat continuu, armat cu două plase de armătură, cu şase cadre pe şină”, a declarat inginerul Gheorghe Opriş.

În plus, pentru construire aveau să fie sacrificate 22 de sate din zonă.

Condensul și urmele de pe geam dispar în 2 minute, dacă le cureți cu un articol natural și banal

La ce temperatură se spală așternutul de pat, ca să elimini microbii. Nu e corect la 60 sau 90 de grade

Barajul Bicaz – fotografie de arhivă

Barajul Bicaz, o minune a lumii moderne

Barajul Bicaz și-a început construcția în epoca comunistă, în anul 1950. Zece ani mai târziu, acesta era finalizat, însă cu eforturi umane extreme, fără dar și poate, după cum menționam anterior.

În interiorul acestuia există o serie de galerii care explică, în mare măsură, secretele din spatele acestui colos de beton.

„A fost o excursie ce a completat cercul pedagogic al profesorilor de geografie din oraşul Bicaz şi din zonă, o vizită pentru care a trebuit să obţinem şi aprobarea celor de la Hidroelectrica. Ştiam multe detalii tehnice, cunoşteam istoria construirii barajului, dar am avut ocazia să descopăr şi multe lucruri noi”, declara, în 2017, Alexandru Iacob, profesor de geografie la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, pentru adevarul.ro.

Așadar, în acea perioadă, toți cei interesați de o vizită în interiorul Barajului Bicaz au fost preluați de angajați care lucrează în incintă, aceștia servind, deopotrivă, și pe post de ghizi pentru curioși.

Cum spațiile de parcurgere erau destul de strâmte, vizitatorii au fost avertizați că aceia dintre ei claustrofobi ar trebui să renunțe la a mai intra, „pentru că urma să parcurgem un labirint de galerii înguste. Nu a renunţat nimeni. Însoţitorii aveau lanterne, unul mergea în faţă, celălalt în spate”.

Odată intrați în interior, aceștia au observat o serie de cifre ce stăteau scrise pe zidurile galeriilor ce indicau altitudinea de la acea perioadă. „În anii ‘50, când s-a construit barajul, nivelul zero era raportat la Marea Baltică. La vremea respectivă, Marea Baltică era considerată a fi nivelul zero al Oceanului Planetar”, a mai spus Alexandru Iacob, conform sursei citate anterior.

Barajul Bicaz, în prezent

Barajul este dotat cu două seismografe și este construit pe model sovietic

Poate unul dintre cele mai interesante amănunte legate de Barajul Bicaz este că, in interiorul acestuia există două seismografe care și în ziua de astăzi înregistrează mișcările tectonice.

„Nouă ne-au prezentat un seismograf, modern şi automatizat, care măsoară singur şi transmite date la Institutul de Fizică a Pământului. De asemenea, ni s-au prezentat şi nişte seismograme înregistrate. Au înregistrat o seismogramă inclusiv cu cutremurul de 7,3 produs în Iran recent, pe 12 noiembrie. Ni s-a spus că mai este unul, de tip vechi, dar nu am ajuns să-l vedem”, a completat, la vremea respectivă, Alexandru Iacob.

Specialiștii susțin că Barajul Bicaz este, și în prezent, capabil să facă față unui cutremur de 8 grade pe scara Richter.

Ba mai mult, se pare că structura imensă „se foiește”. Este realizat nu monobloc, așa cum s-ar putea bănui la o primă vedere superficială, ci din 30 de blocuri separate de beton.

„Între blocurile care alcătuiesc barajul sunt rosturi de dilataţie şi există o mişcare relativă între blocurile învecinate. Între rosturi, în galeriile de vizitare sunt nişte dispozitive mecanice, un fel de gheare, care arată orice fel de deplasare pe toate axele: orizontal, vertical şi în profunzime.

Angajaţii fac măsurătorile acestea zilnic şi le înregistrează pentru a vedea dacă sunt în parametri. Mişcările vin din presiunea apei din lac, sau din modul în care se comportă roca în care e îngropat barajul.

Fundaţia barajului are 30-40 de metri, nu e un baraj aşezat direct pe sol. Iar această rocă din fundaţie, în funcţie de apa freatică, de temperatura scoarţei, se modifică. Barajul tot timpul de foieşte, se aranjează, dar mişcările acestea sunt imperceptibile, sunt de ordinul centimetrilor”, a mai spus profesorul Iacob.

Practic, întrucât acesta este cel mai vechi baraj din România, tehnica a fost una împrumutată de la fosta Uniune Sovietică, însă una care, din câte se poate observa, funcționează perfect chiar și astăzi, la mai bine de 60 de ani de finalizarea construcției.

De altfel, barajul trebuia să se numească inițial Vladimir Ilici Lenin, însă, ulterior, s-a renunțat la această denumire.