Șarpele care le face de rușine pe marile reptile constrictoare. Cât de mult își poate deschide gura pentru a-și înghiți prada, ce preferă să mănânce

Când ne gândim la șerpii ce pot devora prăzi mari dintr-o singură înghițitură, avem în minte uriașii pitoni birmanezi sau, ca în unele filme horror, teribilele anaconde. Totuși, un studiu recent a arătat că există un șarpe, micuț ca dimensiune, dar care-i face de rușine pe marile reptile constrictoare în privința capacității de a-și căsca gura pentru a-și înghiți prada.

Șarpele care le face de rușine pe marile reptile constrictoare

Șarpele mâncător de ouă, Gans’s egg-eater, este cunoscut de mai multă vreme. El a fost denumit după herpetologul Carl Gans și este specific zonelor din vestul Africii. Mica reptilă are o dimensiune absolut modestă, între 0,9 – 1,2 metri și nu este periculos pentru oameni, nefiind veninos. Un fel de „sarpele casei”, dacă vrei, așa cum suntem mai obișnuiți să le spunem unor asemenea târătoare cu sânge rece.

Dar, pe cât e de micuț și inofensiv, șarpele Gans îi poate face de rușine pe marii șerpi constrictori, precum pitonul birmanez sau anaconda, într-o anumită privință.

Un studiu recent, condus de Bruce Jayne, de la Departamentul de Științe Biologice al Universității din Cincinnati, a descoperit că „mâncătorul de ouă” își poate căsca gura de cinci ori mai mult în comparație cu dimensiunea corpului. Cercetarea a făcut o comparație între Gans’s egg-eaters (Dasypeltis gansi) și șarpele mâncător de șobolani (Pantherophis obsoletus).

Cele 5 declarații controversate ale lui Trump despre NATO care ridică întrebări privind viitorul Alianței

Ambasadorul Turciei, critici dure la adresa României pentru lipsa autostrăzilor: „600 de kilometri până la Istanbul și facem zece ore. Este inacceptabil”

După cum sugerează și numele, „mâncătorii de ouă” sunt un grup de 18 specii Dasypeltis ce se hrănesc exclusiv cu ouă. Comparația cu șerpii mâncători de șobolani – ce se hrănește cu o varietate mai mare de prăzi, inclusiv cu ouă – a stabilit o relație între obiceiurile alimentare ale „mâncătorilor de ouă” și dimensiunea lor.

Cât de mult își poate deschide gura pentru a-și înghiți prada, ce preferă să mănânce

Ambele specii aparțin familei Colubridae, dar Gans’s egg-eaters este întâlnit mai ales în regiunile vestice ale Africii. Are trupul asemănător unui tup și, în mod particular, îi lipsește gâtul. Trăiește în copaci, iar hrana preferată sunt ouăle depuse în cuib de diferite specii de păsări.

Ca toți șerpii, ei își înghit prada întreagă, folosindu-și partea ventrală a coloanei vertebrale pentru a sparge coaja ouălor, pe care, ulterior, o regurgitează, eliminând-o din organism.

Studiul publicat în Journal of Zoology a folosit 15 specimene de șerpi mâncători de ouă cu dimensiunea între 20 și 90 de centimetri. Folosind un cilindru printat 3D, deschiderea maximă a gurii a fost măsurată prin inserarea unor obiecte tot mai mari în gura șerpilor.

Cel mai mare dintre exemplarele de șarpe avea un cap de doar 1 centimetru lățime, dar a fost capabil să înghită un cilindru de aproape 5 centimetri în diametru. Spre comparație, pitonul birmanez, unul dintre cei mai mari șerpi constrictori din lume, își poate căsca gura cu maximum 4,4 ori mai mult decât dimensiunea capului său.

Contrat părerii populare, șerpii nu-și dislochează falca pentru a înghiți prăzi mari. În schimb, maxilarul de jos este format din două părți separate conectate printr-un ligament elastic, numit țesut moale mandibular.

„La pitonii birmanezi, circa 40% din deschiderea gurii este rezultatul întinderii pielii aflată între mandibulele inferioare, dar acești șerpi micuți îi întrec în performanțe”, a spus Jayne, într-o declarație.

Țeșutul moale intermandibular al „mâncătorilor de ouă” a permis o deschidere a gurii acestora de cu 50% mai mare decât a dimensiunii normale a gurii acesteia, ceea ce permite s-o lărgească mai mult decât orice altă specie de șarpe.

Jayne este de părere că această abilitate este ajutată și de forma specifică a hranei lor exclusive, ouăle. În timp ce majoritatea acestor reptile consumă rozătoare și alte mamifere, regula lor este să nu înghită animale mai mari decât propria dimensiune. Pe de altă parte, ouăle sunt o hrană mult mai mică, ceea ce înseamnă și mai puține substanțe hrănitoare.

„Dacă poți deschide gura mult mai mult, atunci poți consuma ouă tot mai mari. Dar, cum elasticitatea acelui țesut variază mult între specii”, a mai declarat Jayne.

Totuși, dintre cele peste 3.500 de specii de șerpi cunoscute, doar pentru 13 s-au făcut măsurători a deschiderii maxime a gurii, așa că cercetătorii au în plan să își extindă studiile și la alte specii.