Sala Dalles din București, construită din dorința unei mame îndurerate de a păstra vie amintirea fiului dispărut prematur. Povestea din spatele tragediei VIDEO
Clădirea de pe Bulevardul I. C. Brătianu, construită sub emblema Academiei Române, care a fost beneficiara testamentului doamnei Dalles, includea un amfiteatru cu 480 de locuri, cu o scenă generoasă dedicată conferințelor Universităților populare din București, audițiilor muzicale și spectacolelor de teatru, dar și două săli mari pentru expoziții de artă plastică, țesături și cusături ale artei populare.
Etajul a fost destinat unei biblioteci publice echipată cu 90 de pupitre, pentru cercetătorii lucrărilor științifice și cărților destinate cititorilor, iar aripile din partea dreaptă și stângă au fost alocate birourilor și personalului administrativ.
Familia lui Ioan Dalles, definiția generozității
Familia lui Ioan Dalles deținea moșii extinse în județul Dâmbovița și era compusă din oameni generoși, buni gospodari, care au strâns o mare avere pe care nu au risipit-o, ci au folosit-o în beneficiul comunității din care făceau parte.
Dornici să ajute pe cei aflați în nevoie, în 1911, după moartea fiicei lor, Mioara, Elena și Ioan Dalles au construit în comuna Dărmănești din județul Dâmbovița o școală și o biserică în memoria și în cinstea copilei.
Soții Dalles au rămas cu un singur fiu, Ioan, care a studiat istorie și și-a obținut doctoratul la Paris. Revenit în țară, tânărul Dalles a fost ales deputat în două rânduri, fiind foarte respectat pentru onestitatea, munca și contribuțiile sale științifice și artistice.
Cu toate acestea, el a murit la sfârșitul lui decembrie 1914, în plină tinerețe, la vârsta de 35 de ani, după o lungă suferință.
Înainte de a-și închide ochii pentru totdeauna, el a cerut mamei sale să doneze întreaga avere a familiei către Academia Română, pentru a sprijini crearea unei instituții pentru promovarea artei și culturii românești.
„Las şi leg Academiei Române, casele cu tot locul lor, adică imobilul din Bucureşti, str. I. C. Brătianu No. 12, precum şi casele cu tot locul lor, adică întregul imobil din Bucureşti, strada Eugen Stătescu (fostă Gloria) Nr. 4 cu următoarea destinaţiune:
Din tot ce se va prinde din veniturile lor până la efectuarea exproprierilor proiectate pentru lărgirea străzii I. C. Brătianu în bulevard şi pentru îndreptarea străzii Eugen Stătescu, şi tot ce se va prinde din exproprieri, ca valoare a terenurilor şi construcţiunilor ce se vor expropria, se va forma un capital din care cu o mică parte, cel mult 10%, se va forma un fond al cărui venit va fi destinat pentru întreţinere.
Cu restul capitalului, în termen de doi ani de la efectuarea exproprierilor, după ce se vor dărâma şi toate construcţiunile ce ar rămâne după exproprieri, se va construi, în mijlocul terenului rămas, o clădire frumoasă şi încăpătoare, după planul ce va hotărî Academia, însă aşa fel ca să poată avea sălile necesare pentru expoziţiuni artistice de tot felul, de pictură, de sculptură, de arhitectură, de ţesături şi cusături naţionale etc.; apoi, pentru examene şi audiţiuni de muzică şi declamaţii şi, în fine, pentru cursurile sau conferinţele asociaţiunei Universităţii populare din Bucureşti, cum şi a altor instituţii ce s-ar înfiinţa cu menirea de a forma caracterele cetățenilor români prin cultivarea și educarea lor sufletească”.
Ce s-a ales de Sala Dalles
Academia Română a încredințat inginerului Emil Prager construcția clădirii care a fost proiectată de arhitectul Horia Teodoru.
În perioada interbelică, Sala Dalles a găzduit conferințe ale unor personalități precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ioan Bianu, Gheorghe Țițeica, Gala Galaction, Ion Simionescu, Virgil Madgearu, Tudor Arghezi, Gheorghe Petrașcu, George Oprescu, George Călinescu și Dimitrie Gusti.
În 1948, proprietățile Academiei Române au fost preluate de stat, iar Sala Dalles a fost dată în administrarea Ministerului Artelor și Informațiilor, apoi a Muzeului de Artă al Republicii Populare Române.
La începutul anilor ’60, frumoasa grădină a Sălii Dalles a fost distrusă, iar zona proiectată de Horia Teodoru a fost înconjurată de două blocuri de șapte etaje.
Fațada principală a rămas în bulevard, dar clădirea Dalles originală, care includea în total o suprafață de 450 de metri pătrați în afara sălii de concerte, a fost păstrată și extinsă semnificativ, cu noi săli de expoziții concepute de arhitectul Petre Svoboda de la Institutul Proiect-București, ajungând la o suprafață totală de 2.100 de metri pătrați.
În 1962, a fost înființată Universitatea Populară București în complexul Dalles.