S-a născut în România, dar s-a făcut rege în America de Sud. Exploratorul român care a pus „Sinaia” pe un munte din Argentina

Julius Popper a fost unul dintre cei mai remarcabili aventurieri români despre care nu s-a știut vreodată. El a devenit o figură importantă în America de Sud a perioadei respective, fiind cunoscut sub titulatura de „rege”.

S-a născut pe 15 decembrie 1857, în București, și a încetat din viață pe 5 iunie 1893, în Buenos Aires. A fost un inginer, cartograf și explorator de origine evreiască, cu rădăcini în România.

Julius Popper, „conchistadorul român al Patagoniei”

Datorită contribuțiilor sale semnificative în domeniul exploatărilor aurifere, cartografierii, colonizării și organizării sociale în Țara de Foc, care au avut un impact durabil asupra configurației geopolitice actuale, a fost denumit „Conchistadorul român al Patagoniei”.

Născut într-o familie de intelectuali evrei din București, cu origini în Polonia, Julius Popper a venit pe lume ca cetățean al Imperiului Otoman, deoarece România a dobândit statutul de stat suveran în 5 ianuarie 1859, prin Unirea Principatelor Române.

Cod portocaliu de viscol, ger și ninsori abundente în România. Când va ninge în București, alertă ANM

Cum vor circula tramvaiele și autobuzele în Noaptea de Revelion. Program STB de 31 decembrie

Popper a fost educat la colegiul condus de tatăl său, însă instituția a fost închisă ulterior, deoarece Ministerul Educației din acea perioadă a refuzat să valideze studiile din cauza nerespectării pe deplin a programului școlar oficial.

Această situație a dus la respingerea lui Julius Popper de la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București din același motiv.

La vârsta de 17 ani, a plecat în Franța pentru a studia ingineria la Școala Politehnică și, mai târziu, la Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine.

În timpul studiilor sale, a oferit meditații pentru a-și putea plăti cursuri suplimentare la Sorbona, în domenii precum fizica, chimia, meteorologia, geologia, geografia și etnografia.

Popper avea o aptitudine specială pentru limbi străine, fiind fluent în română, germană, idiș, engleză, spaniolă, portugheză și franceză, și avea cunoștințe de bază în italiană, latină și greacă.

După absolvirea universității, a căutat o slujbă și a ajuns în Constantinopol și apoi în Egipt, unde a lucrat la întreținerea Canalului Suez.

A fost acuzat de uciderea indienilor

A călătorit ulterior prin Orientul Mijlociu, ajungând până în India, China și Japonia. Pe parcursul acestor călătorii și în restul vieții sale, a menținut o corespondență strânsă cu secția de geografie a Academiei Române.

Popper a călătorit prin întreaga Americă, de la nord la sud. Unele surse sugerează că el a contribuit la proiectarea modernă a orașului Havana, în Cuba.

În 1885, în timpul explorării sale în Brazilia, a aflat despre goana după aur din Argentina și s-a îndreptat rapid spre Buenos Aires. De acolo, a ajuns la tabăra minieră din Cape Virgin.

Observând că mineritul nesustenabil și agresiv epuizează resursele naturale, Popper a înființat propria sa companie de explorare minieră, cu scopul de a-și revendica zona de exploatare.

În momentul în care a aflat despre goana după aur din Argentina, Popper se afla în Brazilia. El a călătorit rapid spre Buenos Aires, unde a reușit să convingă câțiva oameni de afaceri să finanțeze o expediție în teritoriile ostile ale Țării de Foc.

În toamna aceluiași an, Popper s-a întors în Argentina la conducerea unei expediții mult mai mari. A fondat mai multe colonii miniere, dintre care cea mai importantă a fost El Páramo, de unde a coordonat explorarea Țării de Foc timp de șapte ani.

Aici a dezvoltat un sistem inovator de recoltare a aurului, a construit o cale ferată și a conceput un sistem original de utilizare a fluxului și refluxului pentru spălarea nisipului aurifer.

Popper și-a consolidat controlul asupra acestor colonii, chiar dacă avea contacte sporadice cu Buenos Aires. A înființat un corp de jandarmi condus de fratele său Maximilian, a recrutat o mică armată de mercenari, în special dintre emigranții balcanici de pe coasta dalmată, și chiar a introdus moneda proprie și o marcă poștală cu numele său.

Colonii ca cele pe care le stăpânea Popper erau tipice frontierelor civilizațiilor, pline de baruri și bordeluri populate de aventurieri din toată lumea.

Ambiția lui Popper de a controla întreaga regiune a intrat în conflict cu autoritățile argentiniene și din Chile.

În calitatea sa de veritabil rege al Țării de Foc, Popper a reușit să-și dezvăluie inclusiv latura întunecată a personalității sale complexe.

Populația indigenă Ona sau Selk’nam număra aproximativ patru mii de suflete și avea o cultură comunitară, fără conceptul de proprietate privată. Popper a observat cum indienii luau animale din fermele coloniștilor fără a considera acest lucru furt.

Colonii au început să se depopuleze, iar Popper a devenit subiectul unor campanii de defăimare, fiind acuzat de uciderea indienilor.

Confruntat cu un proces care a devenit de interes public, Popper a început să planifice o expediție către Polul Sud.

Aceste evenimente au marcat sfârșitul Regatului de Aur al lui Julius Popper în Țara de Foc. Totuși, nu înainte de a numi un munte de aici Sinaia, în onoarea localității din România.