Românca pe care Ceaușescu a făcut-o cadou unui dictator african: povestea fantastică a regimului, de la canibali la Securitate

Legenda spune că Nicolae Ceaușescu i-a dăruit o dansatoare româncă unui dictator african, Jean-Bédel Bokassa. S-a spus chiar că dictatorul african era canibal și că tânăra era un spion trimis de Securitate. Cât de complexă este această poveste fascinantă din perioada regimului comunist.

Este adevărat că în Africa, pe vremea regimului, Ceaușescu era bine văzut, iar relația dictatorului român cu Jean-Bedel Bokassa, președintele republicii Centrafricane de la acea vreme, era una strânsă.

Ca referință, conducătorul Jean-Bedel Bokassa, un lider militar, a ajuns președinte republicii Centrafricane, în urma unei lovituri de stat. Apoi, s-a autoproclamat împărat al Africii Centrale.

Într-una din vizitele oficiale reciproce pe care cei doi dictatori și le-au făcut, în anul 1973, lui Bokassa a pus ochii pe o româncă, dansatoare într-un grup folcloric. Pe lângă cele 11 soții pe care le avea deja acasă, Bokassa și-a dorit-o și pe Gabriela Drâmbă, pe care i-a cerut-o direct lui Ceaușescu.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Ceaușescu cu Jean-Bedel Bokassa Sursa: ceausescunicolae.files.wordpress.com

Preşedintele Republicii Centrafricane i-ar fi propus lui Ceauşescu să-i livreze românca „la pachet”, la el în țară, promiţând, în schimb, ca într-un troc veritabil, 10% din producţia de diamante a ţării.

Ceaușescu char i-a făcut-o „cadou” pe româncă liderului african

„Ceaușescu i-a făcut un cadou pe plac lui Bokassa. Acestuia i-a plăcut o tânără dintr-o formație de-a noastră de dansuri, pentru că mergeau și formațiile folclorice prin țările respective. Bokassa a vrut-o în patrimoniul haremului său. Și au primit securiștii noștri poruncă să o convingă pe fată. A funcționat, au convins-o”, a declarat profesorul universitar Lavinia Betea, la EVZ Capital „Istoria secretă”.

Împăratul Bokassa alături de soția sa, Gabriela Drâmbă

În cele din urmă, se pare că dansatoarea Gabriela i-a dăruit lui Bokassa încă un copil, pe lângă cei peste 30 de copii recunoscuți oficial aduși pe lume de celelalte soții.

Gabriela Drâmbă

Cu toate astea, povestea de dragoste dintre cei doi nu a durat. Așa că, după doar doi ani de căsnicie, cei doi au divorțat. După doar un an de la divorț, Bokassa era înlăturat de la putere și trimis în exil.

Ca referință, astăzi, Gabriela trăiește în București și a vorbit în repetate rânduri despre căsnicia cu dictatorul african. Gabriela susține că zvonurile stupide și acuzația de canibalism sunt complet nefondate. De asemenea, aceasta a negat și scenariul în care ea ar fi fost un spion al Securității, pusă de fostul dictator Ceaușescu să îl spioneze pe liderul african.

Mai mult, ea a dezmințit și faptul că era dansatoare: ”N-am fost niciodată dansatoare. Nici nu știu să dansez. Eram traducător de limba franceză și engleză și nu eram membră de partid. După ce Bokassa vizitase România, am plecat acolo cu un ansamblu folcloric. Era nu-știu-ce sărbătoare la ei”, a declarat Gabriela Drâmbă, pentru 3dots.ro.

„Până când am ajuns în capitala Bangui, nu-l văzusem. Acolo l-am întâlnit pentru prima oară pe fostul meu soț. Nu eram acolo ca damă de companie, ci, repet, ca traducător. Pentru Bokassa fuseseră trimise la ”pachet” alte două fete, dansatoare: una Mariana și una Claudia!”, a adăugat Gabriela Drâmbă, potrivit aceleiași surse.

Ea spune că a fost „convinsă” de Securitate să se mărite cu împăratul african, în Bangui  (Africa Centrală): ”Nu vreau să spun mai multe, dar am fost marcată pentru tot restul vieții. Nu era alegerea mea, ci am fost forțată! M-a chemat la el și Ceaușescu. N-are rost să spun ce am discutat. Nu mi-am luat adio nici de la logodnicul meu, nici de la familie”.

Rodul acestui mariaj, Anne de Berengo Bokassa, născută pe 6 septembrie 1976, trăiește, în prezent, în Franța, unde este administrator al unor clădiri de patrimoniu si lider sindical în Confederația Generală a Muncii (Confederation Generale du Travail). Singurele sale apariții în mass-media sunt legate de rolul de negociator pe care l-a avut în câteva greve desfășurate la nivel local.

Cine a fost Jean-Bédel Bokassa

Jean-Bédel Bokassa (1921-1996) a fost o figură politică centrală în istoria Republicii Centrafricane, cunoscut mai ales pentru conducerea sa autocratică și extravagantă. Originar din ceea ce este acum Republica Centrafricană, Bokassa a avansat în rang în cadrul armatei franceze înainte de a se întoarce în țara sa natală.

Bokassa a preluat puterea printr-un coup d’état în 1966, detronându-l pe primul președinte al Republicii Centrafricane, David Dacko. Inițial a servit ca șef al statului și mai târziu s-a autoproclamat președinte pe viață. În 1976, într-un gest de auto-glorificare și imitând coroanația lui Napoleon Bonaparte, Bokassa s-a autoproclamat împărat al Centrafricii, schimbând numele țării în Imperiul Centrafrican. Coroanația sa opulentă din 1977 a fost extrem de costisitoare și a atras critici internaționale, având loc într-o țară marcată de sărăcie extremă.

Regimul său a fost marcat de acuzații de corupție, abuzuri ale drepturilor omului, și extravagante personale. A fost acuzat de diverse crime, inclusiv de canibalism, deși aceste acuzații rămân controversate și neconfirmate în totalitate. Relațiile sale cu Franța și alte țări au fluctuat pe parcursul domniei sale, primind sprijin și critici internaționale.

Domnia sa a luat sfârșit în 1979, când a fost detronat printr-un alt coup d’état condus de David Dacko, cu sprijinul Franței. Bokassa a trăit în exil în Coasta de Fildeș și Franța înainte de a se întoarce în Republica Centrafricană, unde a fost judecat și condamnat pentru diverse infracțiuni, inclusiv pentru omucidere. Deși inițial a fost condamnat la moarte, pedeapsa i-a fost comutată, și a fost eliberat din închisoare în 1993, trăind în țara sa până la moartea în 1996.

Jean-Bédel Bokassa rămâne o figură controversată în istoria Africii, exemplificând tipul liderului autocratic și extravagant care a dominat anumite perioade post-coloniale pe continent.