Putea deveni unul dintre marii actori de azi, dar a sfârșit trist: povestea dramatică a lui Toni Tecuceanu

Actorul Toni Tecuceanu a părăsit această lume în anul 2010, iar în scurta sa carieră a reușit să performeze ca nimeni altul.

A făcut parte din emisiunea Cronica Cârcotașilor, iar personajele interpretate de el reușeau să te păcălească așa cum rar se întâmplă în showbiz.

Toni Tecuceanu

I-a păcălit pe toți că ar fi Adrian Năstase

Toni Tecuceanu a fost un om plin de veselie, cu o credință puternică, meticulos până în cele mai mici detalii, pasionat de mâncare și iubitor al muzicii aromâne.

El era, de asemenea, un maestru în a imita vocea și maniera de vorbire a lui Adrian Năstase. De fapt, așa a și reușit să se angajeze la emisiunea Cronica Cârcotașilor. A acordat un interviu telefonic, iar toată lumea a căzut în capcana iluziei că interlocutorul lor era chiar politicianul real.

„Pe Toni l-am cunoscut la insistenţele lui Dezbrăcatu’, care îmi vorbea neîncetat despre el. Într-o dimineaţă făcem matinalul de la un patinoar, la Piaţa Unirii. Era în toiul scandalului cu Mătuşa Tamara. Îl sun pe Dezbrăcatu’ şi îl rog să îmi dea numărul de telefon al amicului său. În tot acest timp anunţam pe post un interviu exploziv cu Adrian Năstase.

După trei ore am intrat în direct cu Toni, care îl imita aşa de bine că toţi au crezut că interviul e real. La final i-am adresat o întrebare: Da’ maşina tot cu tracţiune spate o aveţi?

Abia atunci s-a prins lumea că era o făcătură! Imediat după interviu am primit un telefon de la Cristi Burci, care a ascultat tot programul! Băi, sunteţi nebuni? Din cauza voastră am pierdut avionul! Eu chiar am crezut că interviul e real!  Aşa a ajuns Toni la Cronica Cârcotaşilor. Restul e istorie!”, povestea, în 2016, Șerban Huidu pentru adevarul.ro.

Ți se rupe sufletul! Cum a fost surprins Florin Piersic înainte să se prăbușească pe scenă. Greu de privit

Doliu imens! A murit Regina frumuseții. Au împușcat-o fără milă

„La un moment dat, eram la mine acasă, în garsonieră, şi mă sună Toni că vine la mine să gătim un peşte împreună. El ştia cum se face peştele şi eu avem o reţetă extraordinară de sos de roşii promodoro, cu usturoi şi rozmarin. Când a sunat la uşă şi am văzut că a venit cu un crap de cinci kilograme, m-am blocat. Era imens crapul. Era mai mare decât masa şi mult mai mare decât aragazul meu cu două ochiuri.

Ne-am apucat să-l facem la prânz şi cred că am terminat noaptea, pe la ora 3:00. La vremea respectivă, nici eu, nici el nu eram prieteni cu bucătăreala. Era un dezastru în toată garsoniera mea. Şi după două săptămâni, încă mai găseam solzi de peşte sub pat, pe tavan, după dulapuri.

Era plin de peşte peste tot. Şi tot aşa la un moment dat, m-am procopsit cu o oaie de la el. O oaie întreagă, trasă în saramură. Primise două, de la un cioban şi le ţinea în balcon. Cu una s-a luptat el, că deh, era mare gurmand, cu una eu. A fost complicat doar să o duc acasă la mine, ca să nu mai zic cât de complicat a fost să termin de mâncat toată carnea aia. După două luni, încă mai aveam carne de oaie în frigider“, îşi amintea, la rândul său, Dezbrăcatu’, despre prietenul său, conform sursei citate anterior.

Toni Tecuceanu

Toni Tecuceanu, un actor talentat care a plecat dintre noi mult prea devreme

Actorul Toni Tecuceanu era recunoscut pentru interpretarea unor personaje politice celebre precum Nicolae Ceaușescu, Adrian Năstase, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali și Cristian Țânțăreanu.

De asemenea, el a făcut parte din misiuni de menținere a păcii sub comanda ONU, în Căștile Albastre.

În perioada 2000-2004, și-a pus amprenta în roluri notabile, inclusiv în calitate de Povestitor în spectacolul Lordul John, prezentat la Teatrul de Comedie.

Pe durata anilor de studenție, Toni Tecuceanu a jucat în diverse producții, incluzând personaje precum Nicholas Urfe („Magicianul”, de John Fowles), Dinu („Titanic Vals”, de T. Mușatescu), Kocikariov („Căsătoria”, de N.V. Gogol), Sir Toby („A douăsprezecea noapte”, de William Shakespeare), Polonius („Hamlet”, de William Shakespeare), Rică Venturiano („O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale) sau Cațavencu („O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale).