Profeția din 1972 despre prăbușirea civilizației pe Pământ care se aliniază surprinzător de mult cu realitatea

În anii 1970, cercetătorii au ajuns la o concluzie destul de îngrijorătoare: toate informațiile de la acea vreme arătau că planeta se îndreaptă spre o soartă implacabilă.

În 1972, o echipă de oameni de știință de la MIT a folosit un model computerizat pentru a vedea viitorul umanității, iar concluziile au fost sumbre.

Raportul The Limits To Growth a folosit un model de dinamică a sistemului cunoscut sub numele de World3 pentru a analiza interacțiunile complexe dintre membrii populației umane, producția industrială, poluarea, producția de alimente și resursele naturale ale Pământului.

„A nu lua nicio măsură pentru a rezolva aceste probleme echivalează cu dezastrul. Fiecare zi de creștere exponențială continuă aduce sistemul mondial mai aproape de limitele finale ale acelei creșteri. Decizia de a nu face nimic este o decizie de creștere a riscului de colaps”, se arată în lucrare.

Jador și Oana Ciocan fac nunta de Crăciun. Sora artistului a oferit toate detaliile despre evenimentul monden al lunii decembrie

Top 10 țări cu cele mai scumpe armate din lume. Diferență colosală între statele ce ocupă primele două poziții

Colapsul omenirii, aproape inevitabil

Colapsul, în acest context, nu înseamnă că omenirea va dispărea ca dinozaurii, ci se referă la stagnarea totală a creșterii industriale și la o scădere semnificativă a bunăstării umane.

Lucrarea a atras o mulțime de critici la vremea respectivă, însă acum pare mai reală ca niciodată, privind în jur.

Potrivit The Journal of Industrial Ecology, Gaya Herrington, director al firmei de contabilitate KPMG, a analizat modul în care datele empirice din ultimele decenii s-au aliniat cu predicțiile raportului.

Folosind noile date, ea a analizat patru scenarii posibile diferite, iar toate par să se concretizeze în profeția din 1972.

Lucrările realizate de Herrington susțin că prognozele vechi de 50 de ani sunt surprinzător de precise și arată că lumea nu se îndreaptă în direcția în care trebuie.

Există, totuși, o speranță, lucrarea sugerează, de asemenea, că încă mai avem timp să corectăm erorile. Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, vor fi necesare schimbări radicale.

Evident, nu va fi ușor să schimbăm lumea, iar judecând după modul în care se derulează prezentul, pare că vom rămâne încremeniți în neputință.