Premieră în astronomie, cum apar găurile negre supermasive, de fapt. Descoperirea remarcabilă a oamenilor de știință

O premieră în astronomie a avut loc de curând, punându-i pe astronomi în posibilitatea de a observa un fenomen rar din Cosmos. Găurile negre supermasive pot cântări milioane, ba chiar miliarde de tone mai mult decât Soarele. Ele „zac” în centrul galaxiilor unde acumulează încontinuu masă timp de miliarde de ani. Dar până acum, oamenii de știință nu cunoșteau exact felul în care aceste uriașe găuri negre se formează.

Premieră în astronomie, cum apar găurile negre supermasive, de fapt

Teoriile de până acum despre formarea găurilor negre supermasive avansau ideea că ele încep ca găuri negre mici formate în supernove, apoi, cumva, acumulează suficientă materie pentru a deveni supermasive.

Sau că ar putea fi rezultatul colapsului unui nor masiv, ce formează o „sămânță” mult mai mare de unde începe existența găurilor negre uriașe.

Dar cea mai nouă cercetare a acestui fenomen a adus câteva dovezi foarte importante. Astronomii au raportat, într-un studiu publicat pe serverul ArXiv, descoperirea galaxiei UHZ1 cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb (JWST). Lumina acestei galaxii provine dintr-o perioadă în care Universul avea o vârstă mai mică de 500 de milioane de ani.

Nicușor Dan a explicat cu ajutorul unei pizza cum se împarte bugetul Capitalei. Clipul a stârnit un val de reacții pe rețelele de socializare

Târgul de Crăciun din Craiova se deschide astăzi, 15 noiembrie: sania zburătoare a lui Moș Crăciun, atracția principală

Observațiile făcute cu Observatorul cu raze X Chandra al NASA arată că această galaxie conține o gaură neagră ce este prea mare față de dimensiunea galaxiei în care se află.

În universul cunoscut până acum, există o relație strânsă ce leagă masa unei găuri negre supermasive cu masa stelelelor din galaxia în care se află și cu mișcarea acestora.

Descoperirea remarcabilă a oamenilor de știință

Dar, în trecut, s-ar putea ca acest lucru să nu se fi aplicat, iar galaxiile ar fi putut să treacă prin faza de Galaxie-Gaură Neagră Uriașă (OBG).

Norii prăbușiți ce formează găurile negre ar fi putut fi formați dintr-un nor gazos cu o masă de 10.000, până la 100.000 de ori mai mare decât cea a Soarelui.

La 500 de milioane de ani de la formarea Universului, OBG rezultat din colapsul acestor nori ar fi putut crea o gaură neagră mult mai mare în comparație cu OBG formate din supernova unei stele uriașe.

Cercetătorii au putut să adune numeroase date despre galaxia recent descoperită și au folosit multe simulări pe calculator pentru a compara observațiile acestui obiect cu diferitele scenarii ale originii sale.

Ținta a fost de a compara scenariul „seminței ușoare”, cu cel al „seminței grele”, iar „învingătorul” este unul clar.

Combinarea datelor obținute de la JWST și Chandra „defavorizează în mod categoric originea galaxiei UHZ1 dintr-o „sămânță ușoară””.

Modelul ce se potrivește cel mai bine cu observațiile făcute este cel al unei „semințe grele” formate prin prăbușirea norului din care a rezultat o gaură neagră cu o masă de 10.000 de ori mai mare ca a Soarelui.

În plus, datele JWST dovedesc faptul că galaxia a trecut printr-o fuziune, ceva ce era de așteptat să se întâmple cu orice galaxie, dar mai ales cu cele OBG.

Cu siguranță, cercetările nu se vor opri aici, în acest domeniu. JWST va continua să studieze mai multe galaxii cu găuri negre supermasive acumulate în universul timpuriu pentru a se putea înțelege mai bine originea acestor incredibile obiecte cosmice.