Polonezul care i-a învățat pe români sănătatea ”ascunsă” în igienă: contribuția uriașă adusă de Iacob Felix a salvat multe vieți în România
În anul 1889, se publica la București al doilea volum al Tratatului de igienă publică și poliție sanitară, elaborat de către doctorul Iacob Felix, care la acea vreme era profesor la Facultatea de Medicină din București și șeful Serviciului sanitar al Capitalei.
Lansarea acestei cărți, de aproape 600 de pagini, a reprezentat un eveniment memorabil nu doar pentru comunitatea științifică românească, ci și pentru medicină, la nivel universal.
Primul manual de igienă din țara noastră
Motivul importanței consta în faptul că acesta era primul manual de epidemiologie în care problemele teoretice și practice legate de prevenirea și combaterea bolilor transmisibile erau prezentate în lumina revoluționară a concepțiilor medicale și biologice ale lui Pasteur.
Încă din 1869, Felix publicase primul volum al tratatului, în care definiția igienei era prezentată ca fiind știință experimental-teoretică și ca tehnică aplicativă.
În acel volum, el analiza modul în care sănătatea individului și a colectivului este influențată de mediul înconjurător și preciza domeniul de acțiune al principalelor ramuri ale igienei.
Următorul volum al tratatului, intitulat „Boalele și bolnavii”, avea să se concentreze asupra combaterii epidemiilor și, mai ales, asupra metodelor de prevenire a bolilor contagioase.
Medicul Iacob Felix s-a născut la data de 18 ianuarie 1832 în localitatea Horschitz, din Boemia. A finalizat studiile liceale la Praga și în 1857 a obținut diploma de doctor în medicină la Viena.
Curând după absolvire, s-a stabilit în Țara Românească, unde a fost numit medic la stația de carantină și în orașul Oltenița. Între anii 1859 și 1861, a activat ca medic în districtul Muscel și în spitalul din Câmpulung.
Activitatea lui Iacob Felix a atras atenția lui Carol Davila, conducătorul administrației sanitare a țării, care i-a obținut numirea în funcția de medic al Culorii de Galben din București în 1861.
Tot în acel an, i-a fost încredințată misiunea de a susține un curs de igienă la Școala Națională de Medicină. În această perioadă, titularul cursului nu primea inițial o retribuție financiară, dar importanța introducerii unei astfel de materii inovatoare în programul de studiu era remarcabilă.
Lăudat de Nicolae Iorga
Prin implicarea lui Iacob Felix în predarea cursului de igienă, s-a făcut un pas semnificativ în promovarea și înțelegerea importanței igienei în domeniul medical. Acesta a contribuit la dezvoltarea cunoștințelor și practicilor medicale în cadrul Țării Românești și a jucat un rol esențial în pregătirea viitorilor medici în domeniul igienei și sănătății publice.
„Unul dintre aceştia nu se va mai vedea la şedinţele de vineri. Puţinii ascultători din tribune nu vor mai recunoatte pe bătrânul foarte alb, curat şi îngrijit, cu favoritele blajine şi strălucitorii ochi buni care venea sprinten, strâns în redingota lui neagră, zguduia puternic, din toată inima, mâna acelora dintre colegii care-i plăceau şi se aşeza la un colţ deoparte, citind iute, nervos, în vreo carte nouă ale cărei foi le tăia cu vitejie.
Căci, de multă vreme, bătrânul academician conştiincios nu auzea decât cu ochii, pe care-i îndrepta mulţumiţi, bucuroşi, îndemnători, către acel vorbitor despre care ştia că spune lucruri folositoare, cu scopuri cinstite. O alegere în sectia ştiinţifică va da răposatului doctor Felix un succesor mai rău sau poate şi mai bun, dar pentru câţi l-au cunoscut pe dânsul şi l-au iubit pentru însuşirile lui alese, ascunse totuşi cu atâta discreţie, el nu va fi înlocuit niciodată.
Ei vor căuta şi de acum înainte senina frunte lucie aplecată cu o sârguinţă tânără asupra cărţii noi”, scria Nicolae Iorga, în publicația Sămănătorul, la data de 19 ianuarie 1905.
În zilele noastre, o stradă din București îi poartă numele, drept mulțumire pentru contribuția pe care Doctor Iacob Felix a adus-o sistemului de sănătate din țara noastră.