Plantele din grădină „strigă” atunci cand au nevoie de apă, doar că noi nu le putem auzim
În marea simfonie a naturii, în care fiecare organism pare să aibă modul său unic de a-și exprima nevoile și emoțiile, tărâmul plantelor a fost mult timp considerat tăcut. Cu toate acestea, cercetările recente au dezvăluit o revelație surprinzătoare: plantele din grădină, la fel ca oamenii suferinzi, emit sunete atunci când se găsesc în condiții nefavorabile. Această simfonie botanică, deși inaudibilă pentru urechea umană fără ajutorul microfoanelor, poate conține indicii despre limbajul misterios al florei.
Studiul, realizat de o echipă de cercetători, a analizat emisiile acustice ale plantelor de tomate și tutun. Pentru a capta aceste sunete subtile, oamenii de știință au plasat plantele într-o cameră acustică izolată fonic. Studiul a cuprins atât plante sănătoase, cât și stresate, acestea din urmă supuse chinului lipsei de apă sau tăierii tulpinii. Înregistrările au dezvăluit un cor surprinzător de zgomote înalte, asemănătoare cu pop-urile sau clicurile. S-a descoperit că plantele stresate produc între 25 și 35 dintre aceste sunete pe oră, în timp ce omologii lor liniștiți emit doar un sunet pe oră.
Cercetătorii au dus experimentul cu un pas mai departe, dezvoltând un algoritm de învățare automată capabil să facă distincția între plantele stresate și cele nestresate. Testând algoritmul într-o seră plină de viață, echipa a filtrat cu succes zgomotul de fond, dezvăluind că strigătele plantelor aflate în dificultate puteau fi încă deslușite. În mod impresionant, algoritmul a demonstrat o acuratețe de 70% în identificarea dacă o plantă a fost stresată din cauza deshidratării sau a tăierii tulpinii.
Plantele din grădină emit sunete insesizabile de urechea umană
Se pune întrebarea: cum produc plantele, lipsite de corzi vocale sau plămâni, aceste sunete enigmatice? Cercetătorii propun un mecanism cunoscut sub numele de cavitație în xilem, tuburile responsabile de transportul apei în interiorul plantei. În condiții de stres, în xilem se pot forma bule de aer, iar ipoteza sugerează că sunetele observate în studiu rezultă din formarea sau izbucnirea acestor bule.
Cu aceste noi cunoștințe în mână, cercetătorii se gândesc la următoarea întrebare intrigantă: cine ar putea fi publicul vizat pentru aceste balade botanice? În mod surprinzător, nu sunt oameni, deoarece sunetele sunt prea sus pentru ca urechile noastre să le poată detecta fără ajutor. În schimb, cercetătorii sugerează că alți membri ai lumii naturale – mamifere, insecte și chiar alte plante – pot fi adaptați la aceste emisii de ultrasunete.
Autorul principal Lilach Hadany sugerează că capacitatea de a emite sunete ar putea fi o adaptare evolutivă pentru plante. Deoarece plantele interacționează în mod constant cu insectele și alte animale, dintre care multe folosesc sunetul pentru comunicare, emiterea de sunete ar putea fi o mișcare strategică. Hadany speculează că organisme precum moliile care intenționează să depună ouă pe o plantă sau animalele care se gândesc la o sărbătoare cu frunze ar putea folosi aceste sunete ca indicii pentru luarea deciziilor, potrivit iflscience.com.