Oamenii de știință au descoperit o rocă radioactivă misterioasă pe partea îndepărtată a Lunii: ce secrete ascunde, ce spun astronomii

Oamenii de știință au descoperit o formațiune mare, radioactivă, de granit, sub suprafața părții îndepărtate a Lunii și conform unei noi lucrări, această formațiune de rocă neașteptată ar putea oferi cercetătorilor câteva indicii despre istoria lungă a Lunii noastre.

În lucrarea care a fost publicată recent în revista Nature, cercetătorii susțin că existența granitului de sub suprafață sugerează că partea îndepărtată a Lunii, mai puțin studiată, care este întotdeauna îndreptată spre Pământ, a găzduit cândva unul sau mai mulți vulcani, care au erupt în urmă cu aproximativ 3,5 miliarde de ani, la începutul istoriei Lunii.

Ce au descoperit cercetătorii

„Orice corp mare de granit pe care îl găsim pe Pământ obișnuia să hrănească o grămadă mare de vulcani”, a declarat coautorul studiului Matthew Siegler, profesor la Southern Methodist University și cercetător al Institutului de Științe Planetare.

Depozitele de roci magmatice de sub suprafață lăsate în urmă de vulcanii care se răcesc, numiți batoliți, „sunt mult mai mari decât vulcanii pe care îi hrănesc la suprafață”, a adăugat Siegler.

„De exemplu, munții Sierra Nevada sunt un batolit, lăsat dintr-un lanț vulcanic din vestul Statelor Unite, care a existat cu mult timp în urmă”.

Pentru a determina componența chimică a zăcământului lunar radioactiv, cercetătorii au folosit frecvențe de microunde, pentru a măsura activitatea geotermală a compusului. Ei au putut deduce din date că depozitul conținea anumite elemente radioactive care nu puteau fi atribuite decât granitului.

Totuși, rezultatele au fost puțin surprinzătoare. Deși regiunea Lunii în care a fost descoperită roca misterioasă – denumită adesea „anomalia” Compton-Belkovich – conține un complex vulcanic cunoscut, granitul a fost rar găsit pe Lună.

Cu toate acestea, bucata de granit recent descoperită este uriașă și măsoară peste 30 de mile în diametru.

„Mărimea surprinzătoare și amploarea geografică a acestei caracteristici implică un sistem granitic evoluat, asemănător Pământului, mai mare decât se credea posibil pe Lună”, au scris cercetătorii în lucrare.

În ciuda noilor descoperiri fascinante, oamenii de știință pot rămâne cu mai multe întrebări decât răspunsuri.

„Dacă nu ai apă, este nevoie de situații extreme pentru a face granit”, a spus Siegler. „Deci, iată acest sistem fără apă și fără plăci tectonice – dar ai granit. A fost apă pe Lună – cel puțin în acest loc? Sau doar era deosebit de cald?”.