Nicolae Ceaușescu, scos din minți de… detergenți!

Astăzi avem pentru voi un subiect interesant și amuzant, la prima vedere. Este vorba de o perioadă din comunism în care fostul dictator Nicolae Ceaușescu a fost scos din sărite de… banalul detergent!

Greu de crezut sau nu, răposatul a fost enervat pe consumul ridicat al poporului român mai avut, iar dovada sunt niște stenograme care au dăinuit în toți acești ani. Hai să aflăm mai multe despre această întâmplare… ilară!

Efectele comunismului de după război

Prin anii ’80, poporul român a trecut printr-o criză severă. După război, oamenii încă se refăceau din toate punctele de vedere, mai ales financiar. Lipsurile erau la tot pasul și păreau chiar să se înmulțească. De pe piața românească încep să dispară produsele de bază unul câte unul, luând calea exportului.

Mario Iorgulescu a fost condamnat definitiv la 8 ani de închisoare cu executare, în cazul accidentului mortal pe care l-a provocat în 2019

Violeta Bănică, mesaj romantic pentru iubitul ei, la aniversarea unui an de relație. Ce le-a transmis Andreea Marin

Comuniștii nu țin cont de sărăcia care se abătuse asupra României și își bagă colții adânc în puținul pe care oamenii reușeau să îl agonisească. Unul dintre cele mai importante lucruri care le lipsea românilor era banalul detergent din zilele noastre, indispensabil igienei hainelor. Din fericire, poporul a avut un as în mânecă și anume celebrul săpun de casă pe care mamele noastre au învățat să îl facă de la mamele lor, de la bunici și tot așa.

Cu ajutorul lui, oamenii au reușit să își mențină igiena corporală și a caselor, cunoscând foarte bine ce proprietăți „magice” are. Pe vremea aia, activiștii de partid erau cei care se bucurau de avantajul de a avea detergent, cu care spălau dușumelele sau chiar cuștile câinilor de vânătoare.

Ceaușescu, enervat de detergenți

Pe data de 17 decembrie 1981 are loc o ședință a Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, ”pentru analizarea posibilităţilor României de a acorda un ajutor umanitar guvernului comunist polonez”. Nicolae Ceaușescu spune că „puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi”.

Dialogul, la care a luat parte și botoșăneanul Emil Bobu, vice prim-ministru al României, a fost provocat de generalul polonez Wojciech Jaruzelski care le ceruse ajutor de urgență statelor socialiste. Acesta a specificat nevoia de benzină, motorină, alimente şi medicamente. Cât despre detergenți, Ceaușescu a susținut că țara sa nu deține cantități mari care pot fi împărțite cu alte țări.

Stenograma detergenților

„Medicamente o să le dea Uniunea Sovietică. Dacă nu au, atunci sovieticii să ne dea petrol, să-l prelucrăm în contul lor! Sigur, îi putem ajuta, dacă nu au rafinării în apropiere. Sigur, să dăm ceva medicamente. Detergenţi nu avem acum.” –  spuse tov. Nicolae Ceauşescu.

„15% avem export şi 85% merg la intern”, zise tov. Ion Dincă.

„Sunt cu 8000 de tone în restanţă”, spuse Tov. Cornelia Filipaş

Nimeni, la ţară, nu folosea detergenţi, toată lumea, la noi, îşi făcea săpun. Nu rămâne nimeni fără săpun!” – zise tov. Nicolae Ceauşescu.

„Toată lumea s-a învăţat să folosească numai detergenţi!” – a replicat tov. Elena Ceauşescu.

„Puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi.” – spuse tov. Nicolae Ceauşescu.

„Se spală până şi duşumeaua cu detergenţi”- a replicat tov. Elena Ceauşescu.

„Aşa este! Înainte se punea puţină sodă în apă şi spăla foarte bine.” – tov. Nicolae Ceauşescu

„Detergenţii se consumă foarte mult şi în industrie”- a replicat tov. Elena Ceauşescu.

Şi cenuşa se folosea; o puneau în apă şi cu leşia spălau.” – tov. Nicolae Ceauşescu.

„Ar trebui să vedem o dată cât se consumă în industrie, pentru că – aşa cum am spus – se consumă mult şi aici; şi în industria sârmei” – spuse tov. Elena Ceauşescu.

Săpunul de casă nu moare niciodată

În ciuda faptului că la magazine găsim orice tip de săpun dorim, etnograful Steliana Băltuță susține că săpunul de casă încă se mai face. Evident, în anumite gospodării și în cantității mai mici, dar unii români nu renunță la beneficiile sale. Evident, pentru a îl parfuma foloseau arome din natură: pelin, mentă, nuc sau levănțică.

„Categoric, în foarte multe locuri din Botoșani, săpunul se făcea acasă. Vorbim, de pildă, de localități precum Nicolae Bălcescu, Flămânzi, Ibănești, Hilișcani, spre Ștefănești… Intrau în componență grăsimile, resturile de peste ani, soda caustică, pentru că descompunea aceste grăsimi.

Se făcea în multe comune. Doar săpunul de casă era cel care spăla foarte bine. Se mai folosea, desigur, și leșia, care se prepara cu cenușa din sobă… Și săpunul și leșia constituiau un dezinfectant important.

Hainele se spălau cu săpun, uneori cu leșie, și se scoteau în curte, la soare, chiar iarna, la ger. Femeile știau să fie curate și parfumate. Mai puneau în săpun esență sau plante de mentă, pelin, ca să dea un pic de parfum. Nu mai vorbim de faptul că în casa cea mare puneau levănțică, busuioc, astfel că parfumau natural.

Industria parfumurilor și a săpunurilor astăzi este una chimică. Dar femeile pe atunci știau cum să își organizeze și viața și știau foarte bine cum să prepare aceste produse pentru gospodărie. Erau gospodine desăvârșite, știau foarte bine să prepare orice”, spune etnograful Steliana Băltuță.