Neajunsurile unui academician român în perioada tovarășilor. Povestea eminescologului Șerban Cioculescu [VIDEO]

Născut la 7 septembrie 1902 în inima Bucureștiului, Șerban Cioculescu a fost fiul lui Nicolae Cioculescu și al Constanței, o profesoară de naștere Milloteanu.

Vezi și: De la apogeul în „Moartea domnului Lăzărescu”, la un final neașteptat și dramatic. Tragedia sfâșietoare a lui Ion Fiscuteanu

Eminescolog „din născare”

Cu rădăcini puternice împământenite într-o familie cu preocupări intelectuale, Cioculescu avea să devină una dintre figurile de marcă în critica literară românească. Educația solidă și pasiunea precoce pentru literatură l-au îndrumat către o carieră dedicată studiului și înțelegerii operei literare.

În timpul vieții sale, a devenit cunoscut nu doar pentru critica literar de marcă, ci și prin prisma faptului că a fost un eminescolog remarcabil, oferind contribuții substanțiale la înțelegerea operei și vieții lui Mihai Eminescu, poetul național al României.

Șerban Cioculescu a împărtășit cunoștințele sale literare și pasiunea pentru literatură prin activitatea didactică, fiind profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.

Lucrările sale de referință, cum ar fi studiile critice și analizele adânci asupra operei eminesciene, au adus o contribuție semnificativă în domeniul literaturii române și internaționale.

După pierderea părinților la o vârstă fragedă, a fost crescut de bunicul său la Turnu-Severin, împreună cu fratele său Radu. Educația sa a inclus Institutul Schewitz-Thierrin și Liceul Teoretic Traian din Turnu-Severin. În 1920, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București.

Cioculescu și-a început cariera literară ca critic și autor, debutând cu o cronică literară în revista Facla literară a lui N.D. Cocea.

A colaborat cu numeroase publicații, inclusiv Vremea, România literară sau Viaţa Românească. A înființat revista Kalende, împreună cu prietenul său Vladimir Streinu, exprimându-și viziunea asupra artei pure și a literaturii fără tendințe politice.

În ciuda prieteniei cu Eugen Lovinescu și a frecventării cenaclului acestuia, Cioculescu a adoptat o abordare critică diferită, concentrându-se pe o analiză obiectivă și îndepărtându-se de abordarea impresionistă a lui Lovinescu.

Printre lucrările sale notabile se numără Corespondenţa dintre I.L. Caragiale şi Paul Zarifopol (1905-1912), marcând debutul său editorial în 1935.

Vezi și: N-a renunțat nicio clipă la convingerile sale, și pentru asta a plătit cu libertatea. Drama scriitorului Vasile Voiculescu, în ghearele comuniste [VIDEO]

Șerban Cioculescu – imagine de arhivă

Cum a intrat Șerban Cioculescu în vizorul comuniștilor

Șerban Cioculescu a fost, de asemenea, activ în contextul social și politic al vremii. După căsătoria la Găești în 1926, și-a continuat studiile la Sorbona și École Pratique des Hautes Études din Paris, întorcându-se în țară pentru a-și relua activitatea pedagogică.

A fost membru al Partidului Național Țărănesc și a scris pentru publicațiile acestuia până la desființarea partidului. Văzând în comunism o soluție, a fondat asociația Amicii URSS. Însă, după instaurarea comunismului în România, a fost exclus din diverse organizații și instituții, intrând în atenția Siguranței Statului.

Fratele său, Radu, a avut și el o viață agitată politic, fiind administrator al Societății de Radio și condamnat la 12 ani de închisoare, murind ulterior în închisoarea de la Dej, în 1961.

Șerban Cioculescu a fost reținut pentru o scurtă perioadă în 1949, dar nu s-a putut demonstra participarea sa la vreo activitate subversivă. În următorii ani, și-a limitat publicațiile și s-a susținut financiar prin activități de anticar.

Astfel, viața lui Cioculescu a fost marcată de pasiunea pentru literatură și de activitatea sa didactică, dar și de contextul politic tumultuos al României, care a avut un impact considerabil asupra carierei și vieții sale personale.

Șerban Cioculescu a trăit, fără dar și poate, o viață deosebit de prolifică și plină de realizări remarcabile în lumea literară și academică a României, iar pentru asta merită să fie ținut minte în memoria colectivă a românilor.

Vezi și: Misterele asasinării lui Nicolae Iorga, bravada gratuită a Gărzii de Fier. La moartea sa, universități din întreaga lume au arborat drapelul în bernă VIDEO