24 apr. 2023 | 16:39

Misteriosul român care a trăit până la 140 de ani. A fost găsit într-o peșteră din Hunedoara: cum l-a descoperit securiștii

ACTUALITATE
Misteriosul român care a trăit până la 140 de ani. A fost găsit într-o peșteră din Hunedoara: cum l-a descoperit securiștii

Cu toate că, în general, se crede că oamenii pot trăi până la maxim 100 de ani (plus minus câți ani), iată că anumite personaje sfidează limitele a ceea ce credem că știm despre viață.

Iancu este unul dintre cele mai bune exemple, în acest sens, iar legendele urbane susțin că bărbatul ar fi ajuns la vârsta de 140 de ani, deși numărul exact al anilor bărbatului, în momentul morții sale, nu este știut cu exactitate.

romanul-140-ani-pestera 3

Grota lui Iancu – Foto: Daniel Guță

Bătrânelul cu unghii lungi și barbă până la brâu

Iancu reprezintă unul dintre misterele satului Săcămaș, din Hunedoara. La marginea acestuia, într-o mică grotă, acesta și-ar fi dus traiul, în totală contradicție cu normele sociale ale timpurilor respective.

Despre Iancu, care ar fi trăit în secolul XX, localinicii care au prins acele vremuri își amintescă că ar fi fost un bătrânel mic de înălțime, cu barbă lungă, până la brâu, păr des și unghii de 10-20 de centimetri.

Conform relatărilor, acesta nu s-ar fi îngrijit absolut deloc, iar culoarea sa preferată părea să fie roșu, de vreme ce mai mereu era îmbrăcat cu o fustă de această culoare și un batic asortat.

„Era ceva de speriat pentru cei care nu îl cunoșteau, dar multă lume din sat îl avea la inimă. Era ca un pelerinaj aici”,declara Emil Muntean, localnic în Săcămaș, conform adevarul.ro.

romanul-140-ani-pestera 2

Vârsta lui Iancu, un mister pentru localnicii satului hunedorean, dar și pentru Securitate

„Vreo 120 de ani putea să fi avut. Mama pretorului din plasa Iliei îl cunoscuse când era tânără, de vreo 20 – 25 de ani. Atunci, el era matur, avea peste 40 de ani. Diferența de vârstă dintre cei doi, pe care oamenii au calculat-o, arăta că Iancu ajunsese la peste 100 de ani, dar cât peste 100 de ani nu știu. Nici el nu știa.

Nu înțelegeai ce vorbea și nu auzea ce îi spui. De atunci, Iancu a mai trăit câțiva ani. A murit în martie 1965, după ce învățătorul Peica, din sat, cel care avusese grijă de el, murise în ziua Anului Nou”, a mai spus, de asemenea, Emil Muntean, conform sursei citate anterior.

Alții, care au prins acele vremuri, spuneau că Iancu ar fi trăit din mila localnicilor, iar în timp, ar fi devenit obiect de studiu pentru medici.

„Colonelul Călugăru, pe atunci medicul securităţii regionale, amicul meu a scos din buzunar nişte fotografii în care pe cine îl văd? Pe omuleţul din Săcămaş. Vezi pe pişpiricul ăsta? – îmi zice doctorul. Ar putea fi recordman naţional sau chiar european la longevitate. Doctorul îmi dete câteva poze pe care fotograful securităţii le făcuse la faţa locului, adică la peştera din pădurea unde Iancu avea domiciliul.

Fiindcă era un om singuratic şi de o vârstă necunoscută, Iancu fusese dat în atenţia Ministerului de Interne, iar doctorul personal trebuia să-l aibă de grijă. Aflând că aici trăieşte un om ciudat şi semisălbatic, autorităţile l-au trimis la Institutul Parhon din Bucureşti, pentru studii de geriatrie. Cei de la Institut i-au analizat părul şi i-au evaluat vârsta la circa 140 ani”, a povestit, la rândul său, profesorul Ieronim Lazăr, citat de Adevărul.

Evident, Iancu nu era tocmai ce puteai numi un „personaj clasic”. Se spune că, uneori, se plimba prin sat în fusta sa roșie și obișnuia să o ridice uneori pentru a-i amuza pe săteni.

„În peşteră erau două lespezi de piatră pe care le încălzea pe rând şi dormea pe ele. La intrarea în peşteră a înjghebat o uşă din lemn prin care intra aerul, dar nu puteau intra lupi.

Iancu nu îşi retezase unghiile şi ele crescuseră ca nişte ghiare. Administraţia pădurilor l-a obligat să poarte pe cap o basma roşie pentru a nu fi confundat cu vânatul”, conchidea Ieronim Lazăr, potrivit sursei citate.

Iancu a murit acum aproape 70 de ani, dar urmele existenței bărbatului sunt acum aproape inexistente în peștera în care a locuit, din cauza condițiilor atmosferice.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele