Luna planetei Marte va avea un sfârșit crunt: ce se va întâmpla cu Phobos

Roverul Perseverance trimis de NASA pe Marte a reușit să surprindă de pe suprafața marțiană o minunată imagine a satelitului Planetei Roșii, Phobos, în timp ce eclipsa Soarele. Phobos este cea mai mare dintre cele două Luni ale lui Marte și, dacă din punctul de vedere al cine știe căror microbi de pe planetă acea eclipsă ar fi un semn de rău augur, atunci nu s-ar înșela. Phobos este sortită implacabil unui destin crunt.

Luna planetei Marte va avea un sfârșit crunt

Imaginile surprinse de Perseverance cu „eclipsa parțială de Soare” văzută de pe Marte, în care Phobos,  satelitul natural al planetei, acoperă o parte a discului solar, sunt magnifice și luate în premieră.

Phobos este cel mai mare dintre cei doi sateliți naturali ai lui Marte, celălalt fiind Deimos. Ambii sateliți au fost descoperiți în 1877 de astronomul american Asaph Hall.

Phobos este un obiect mic, de formă neregulată, cu o rază medie de 11 kilometri. Phobos orbitează la doar 6.000 kilometri distanță de suprafața marțiană, mai aproape decât orice alt satelit planetar cunoscut.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Dar, conform specialiștilor, Phobos se va apropia tot mai mult de Marte, pentru ca într-o zi să sfârșească prăbușindu-se pe planetă, în timp ce Deimos se va îndepărta până când va părăsi orbita din jurul lui Marte, rătăcind prin spațiu.

„Phobos se apropie de Marte cu o rată de 1,8 metri la fiecare sută de ani. În acest ritm, fie se va ciocni cu Marte în 50 de milioane de ani, fie se va sparge într-un inel. Oamenii de știință știu deja că Phobos este condamnat”, a transmis NASA, în legătură cu recenta eclipsă surprinsă de Perseverance, pe pagina dedicată lunilor marțiene.

Ce se va întâmpla cu Phobos

Totuși, să fim înțeleși, acest lucru va avea loc abia peste câteva zeci de milioane de ani, timp suficient pentru ca alte eclipse de acest fel să fie surprinse de oameni ori de alți observatori de pe Marte.

„Luna se apropie de suprafața lui Marte și este programată să se ciocnească de planetă peste zeci de milioane de ani. Dar observațiile eclipselor de pe suprafața lui Marte în ultimele două decenii au permis oamenilor de știință să-și îmbunătățească înțelegerea spiralei morții lente a lui Phobos”, a mai precizat NASA.

Luna noastră, în schimb, se îndepărtează de Terra într-un ritm de aproximativ 3,78 cm pe an, ceea ce înseamnă că, în viitor, descendenții noștri îndepărtați, dacă vor mai exista, nu vor mai putea vedea o eclipsă totală de Soare. Luna va deveni prea mică, văzută de pe Pământ, pentru a mai acoperi în întregime astrul solar.

„În timp, numărul și frecvența eclipselor totale de soare vor scădea”, a spus Richard Vondrak, cercetătorul lunar la Centrul de zbor spațial Goddard al NASA, în 2017.

„Peste aproximativ 600 de milioane de ani, Pământul va experimenta pentru ultima dată frumusețea și drama unei eclipse totale de Soare.”

Faptul că Luna noastră blochează complet Soarele este un accident cosmic fericit. Soarele și Luna par să aibă aceeași dimensiune pe cer, deoarece Soarele este de aproximativ 400 de ori mai departe de Pământ decât Luna și aproximativ de 400 de ori mai mare în diametru.

Cu 4 milioane de ani în urmă, înainte ca Luna să intre pe orbita sa actuală, ea ar fi apărut de trei ori mai mare decât este acum pe cer.