Luna, mai veche decât ai crede: sute de milioane de ani, confirmați științific

În general, vechimea Lunii este estimată a fi de aproximativ 4,5 miliarde de ani, ea formându-se la puțină vreme după Pământ. Dar, un studiu recent, a descoperit că ar trebui să recalculăm vârsta satelitului natural al Terrei, acesta fiind, de fapt, mai bătrân cu câteva sute de milioane de ani.

Luna, mai veche decât ai crede

O echipă internațională de astronomi a găsit o cale de a intra în contradicție cu opinia generală referitoare la vechimea Lunii.

Se pare că anumite regiuni precum cele numite „maria” sau „mări” sunt cu sute de milioane mai bătrâne decât s-a crezut inițial.

„Maria” desemnează zonele de bazalt și lavă întărită de pe suprafața Lunii, ce ne apar ca niște petice întunecate și care, datorită tendinței umane de a vedea lucruri familiare în forma lucrurilor, mai sunt cunoscute și drept „Man on the Moon” („Omul de pe Lună”).

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

Motivul pentru care Mircea Baniciu încă nu și-a luat în brațe nepotul. Ana Baniciu dă toate detaliile despre cum i s-a schimbat viața, după naștere EXCLUSIV

Vârsta acestor structuri a fost estimată prin numărarea craterelor de la suprafața corpului ceresc. Nu mai există nicio activitate geologică majoră pe Lună, la ora actuală, iar fără atmosferă și oceane, suprafața acesteia nu s-a schimbat prea mult, astfel că acele cratere nu au dispărut în timp.

După numărul lor, ne putem da seama dacă o parte a suprafeței lunare este mai tânără sau mai bătrână. De asemenea, omul a pus deja piciorul pe Lună prin misiunile Apollo, colectând roci lunare, la fel ca și misiunile fără echipaj sovietice și chineze.

Sute de milioane de ani, confirmați științific

Aceste roci pot fi datate prin aflarea semnăturii chimice specifice din interiorul lor. Cu toate acestea, mostrele de roci din craterele lunare nu se potrivesc cu datarea celorlalte materiale aduse de pe Lună.

„Am decis că trebuie să reconciliem aceste diferențe, iar asta a însemnat să corelăm fiecare mostră adusă de misiunile Apollo cu numărul de cratere din mostrele siturilor din zonele învecinate acestora – de fapt, am resetat „ceasul” craterelor”, a explicat profesorul Stephanie Werner, de la Universitatea din Oslo, într-o declarație, conform iflscience.com.

„În plus, le-am corelat și cu analiza spectroscopică a mostrelor aduse și de alte misiuni lunare, pentru a fi siguri că cele provenite de la Apollo aparțin suprafeței în care am numărat craterele. A fost o muncă migăloasă, ce a început în 2014. Dar, la capătul ei, am descoperit că ar trebui să „dăm înapoi” vechimea Lunii cu încă cel puțin 200 de milioane de ani”.

Vechimea Lunii este apropiată de cea a Pământului. Ceea ce s-a schimbat este vârsta suprafeței acesteia. Noile date afectează toate regiunile lunare, dar nu în aceeași măsură. Cele mai bătrâne sunt cele care s-au schimbat cele mai mult.

Echipa a fost în mod particular intrigată de faptul că această noutate dă înapoi și datarea „Bombardamentului timpuriu” – perioada în care planetele din Sistemul Solar au fost ținta unui adevărat bombardament de roci din spațiu.

De exemplu, Bazinul Imbrium de pe Lună a fost creat de impactul cu un asteroid de mărimea Siciliei, fiind umplut apoi cu lava ce a creat Marea Imbrium, vizibilă în partea din stânga-sus, atunci când privim Luna.

Vârsta acelei „mări” a fost dată înapoi, acum, de la 3,9 miliarde de ani, la 4,1 miliarde de ani, aceasta însemnând că respectivul bombradament s-a petrecut mai timpuriu decât se credea până acum.