Lucrurile care au dus la sfârșitul Titanicului, dezastrul secolului: ce erori fatale s-au întâmplat, de fapt, pe nava sortită pieirii

Pe 10 aprilie 1912, Titanic, cea mai mare navă de pe apă, a părăsit Anglia, în călătoria ei inaugurală către New York City. În ciuda faptului că a fost prezentată drept cea mai sigură navă construită vreodată, la patru zile de călătorie, în noaptea de 14 aprilie, nava a lovit un aisberg și s-a scufundat în ocean. Iată lucrurile care au dus către sfârșitul Titanicului și ai pasagerilor de pe navă.

Designerii navei Titanic au fost, în cele din urmă, prea preocupați de aparențe. Nava masivă transporta în jur de 2.208 de persoane, ceea ce ar fi însemnat o mulțime de bărci de salvare aglomerate pe punte, dacă ar fi urmat instrucțiunile de siguranță adecvate. Dar, pentru a face puntea „mai frumoasă”, au decis să reducă numărul de bărci de salvare la 20 de bărci de salvare din lemn și patru bărci de salvare pliabile. Acestea au fost suficiente doar pentru aproximativ jumătate dintre pasageri. Dar nu a contat, pentru că Titanicul era de nescufundat, nu?

Pe 15 aprilie, la ora 23:40, marinarul Frederick Fleet era în căutarea aisbergurilor. Apoi, brusc, s-a întâmplat cel mai rău coșmar al lui. A zărit unul drept în fața navei. Imediat, Fleet a sunat la sonerie, în semn de avertizare, și a avertizat echipajul de la punte, anunțându-l că trebuie să evite blocul imens de gheață. Dar lucrurile s-au complicat rapid.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Ce a dus la sfârșitul Titanicului

Ar fi putut să se termine altfel. Când ofițerul șef a primit avertismentul de aisberg, a ordonat cârmaciului să rotească timona. Aceasta a fost, de fapt, o mare greșeală. Cercetătorii cred acum că nava ar fi putut fi salvată dacă ofițerul nu ar fi ordonat întoarcerea.

Pasagerii ar fi putut supraviețui. Titanicul avea pereți de coliziune în prova, ceea ce înseamnă că vasul ar fi supraviețuit foarte probabil unui impact frontal. Experții au afirmat că avariile în urma unei coliziuni frontale fie ar fi salvat nava de la scufundarea completă, fie ar fi scufundat-o mult mai încet, oferind echipajului mai mult timp pentru a salva oamenii de la bord. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi făcut nimic, ar fi fost bine. Dar au existat și alte greșeli pe care echipajul le-a făcut.

Au fost avertizați. Bietul Frederick Fleet a avut puțin timp prețios pentru a avertiza căpitanul navei. Timpul de la momentul în care a observat aisbergul până la momentul impactului fatal al navei a fost de doar 37 de secunde. Numai că au fost alte probleme. În cele din urmă, s-a dovedit că aisbergul nu a apărut tocmai din senin. Echipajul a primit șase avertismente de gheață înainte de coliziune, pe care le-a ignorat. Odată ce aisbergul a lovit nava, însă, a domnit haosul.

În plus, nava „indestructibilă” s-a scufundat extrem de repede. Situația catastrofală de la bordul Titanicului a evoluat incredibil de repede. Mai repede, după cum s-a dovedit, decât ar fi putut cineva să redreseze situația. La scurt timp după ce nava a lovit aisbergul, șase compartimente din față au fost inundate. Acesta a fost, de fapt, începutul sfârlitului. Patru compartimente era numărul maxim care puteau fi inundate, fără riscul ca nava să se scufunde.

De asemenea, a existat o întârziere îngrozitoare de 60 de minute de la momentul coliziunii până la lansarea primelor bărci de salvare. De ce? Ei bine, unii oameni au crezut că alarmele sunt doar un exercițiu și au rămas calmi înăuntru. Dar a fost o problemă mai mare. Chiar și pentru oamenii care credeau că alarmele sunt reale, a existat multă confuzie cu privire la unde să meargă. La urma urmei, nu au existat exerciții cu bărci de salvare. Poate că oamenii nu știau asta atunci, dar destinele lor au fost pecetluite de câteva minute prețioase în care se puteau salva.