Lucruri misterioase despre părintele psihanalizei: încă de când era copil, Sigmund Freud avea ceva special, dar și periculos VIDEO

Dacă cineva ar fi rugat să numească o figură faimoasă din psihologie, majoritatea oamenilor ar spune „Sigmund Freud.” Chiar dacă a trecut aproape un secol de la trecerea sa în neființă, psihanalistul încă e celebru. Desigur, oricine și-a petrecut viața studiind cele mai întunecate temeri ale oamenilor și cele mai murdare secrete va avea o biografie fascinantă. Freud nu face excepție.

Sigismund Schlomo Freud s-a născut la 6 mai 1856. A fost primul născut din opt copii.

Când s-a născut Freud, părinții lui au observat ceva ciudat. El avea o membrană subțire care îi acoperea capul. Deși sunt rare, acestea nu sunt foarte periculoase sau greu de îndepărtat. Chiar și așa, mama lui Freud a văzut asta ca pe un semn glorios că fiul ei era destinat măreției. Nici nu pot spune că a greșit.

Freud deținea un pui Chow-Chow pe nume Jofi și îl folosea adesea ca câine de terapie pentru pacienții săi.

Psihanalistul poate fi și astăzi celebru, dar experții moderni consideră majoritatea teoriilor sale o grămadă de aberații – cu excepția uneia importantă. Freud a pledat pentru utilizarea terapiei vorbirii, o practică ce a rezistat în evoluția psihologiei, psihoterapiei și a diferitelor alte domenii conexe mult timp după moartea sa.

Sigmund Freud

Cine a fost Sigmund Freud, de fapt

Sigmund Freud este, de fapt, motivul pentru care asociem terapia cu întinderea pe o canapea. Mai exact, când a început să folosească hipnotismul în timpul ședințelor sale obișnuite psihanalitice, a descoperit că era mult mai ușor să „hipnotizeze” pacienții atunci când erau întinși pe o canapea decât să stea pe scaun. Și astfel, s-a născut un clișeu.

Freud a avut o relație conflictuală cu tatăl său și a existat un lucru pentru care nu l-a iertat niciodată. Când un bărbat și-a insultat tatăl pe stradă, Freud a fost îngrozit să constate că tatăl său nu a făcut nimic. Această pasivitate l-a tulburat pe psihanalist și se pare că nu și-a iertat niciodată tatăl pentru tot restul vieții.

Sigmund Freud cu tatăl său

Înainte de a intra în psihanaliză, Freud a fost preocupat de un subiect cu totul diferit. A studiat zoologia și s-a concentrat în mod special pe găsirea gonadelor anghilelor masculi. Oamenii de știință nu le găsiseră încă, iar Freud nu le-a găsit nici el niciodată. După ore întregi de disecții, a fost nevoit să recunoască că „toate anghilele pe care le-am tăiat” erau femele.

Studiile lui Freud asupra creierului uman la universitate au ajutat la descoperirea neuronului.

În 1882, tânărul Freud a întâlnit-o pe Martha Bernays, fiica unei familii proeminente de evrei. Ei s-au îndrăgostit, iar cele nouă sute de scrisori pe care Freud i le-a scris în timpul logodnei lor de patru ani sunt considerate parte din „marea literatură amoroasă a lumii”. Într-o notă, Freud spune: „Te iubesc cu un fel de încântare pasională”.

Unul dintre cei mai faimoși pacienți ai lui Freud a fost așa-numita „Anna O.”, care suferea de simptome ciudate, cum ar fi halucinații și pierderea conștiinței. Deși Freud a diagnosticat-o oficial cu isterie, experții moderni au sugerat o altă posibilitate. Potrivit acestora, ea ar fi putut suferi de o boală fizică precum meningita sau epilepsia.

Căsătoria lui Freud și Martha Bernay din 1886 a fost un mare succes și au rămas căsătoriți până la moartea lui Freud, 53 de ani mai târziu. Chiar și după ce a avut șase copii împreună, Bernay a reflectat că, în tot timpul în care au fost căsătoriți, „nu a existat niciun cuvânt de furie între ei”. Asta da reușită în cuplu.

Freud a fost un mare utilizator al „chestiei albe” și prin asta vreau să spun ceea ce începe cu „c” și se termină cu „ocaină”. Le-a recomandat chiar prietenilor.

La fel ca mulți oameni, unul dintre scriitorii preferați ai lui Freud a fost William Shakespeare – dar admirația lui a mers mult mai departe decât lectura. Cercetătorii au observat o suprapunere semnificativă între piesele lui Shakespeare și propriile teorii ale lui Freud și mulți cred că scrisul lui Shakespeare a ajutat la modelarea opiniilor lui Freud asupra psihologiei umane.