Lucruri interesante și terifiante despre muntele Everest: „Nu m-am dus acolo să mor. M-am dus acolo sus să locuiesc”
„Nu m-am dus acolo să mor. M-am dus acolo sus să locuiesc”, spunea alpinistul Reinhold Messner despre muntele Everest. Este posibil ca Muntele Everest să fi luat cele mai multe vieți, dar alte vârfuri au rate mai mari de deces.
Everest este cel mai înalt munte din lume, fiind o potențială capcană mortală pentru amatorii de senzații tari. Everest atrage sute de alpiniști plini de speranță în fiecare an. Cu o istorie care este fascinantă și inspirantă în egală măsură, alura ademenitoare a Muntelui Everest a rezistat de-a lungul deceniilor, iar poveștile despre triumf și tragedie de pe versanții săi au devenit legendare.
Iată câteva lucruri interesante, dar și înfricoșătoare despre Muntele Everest.
Rainbow Valley, chiar sub vârful Everestului, poate are un nume vesel, dar este, de fapt, un loc înfiorător, numit așa datorită culorilor strălucitoare ale jachetelor de pe cadavrele care au căzut acolo, neputând fi recuperate din cauza locației periculoase.
Ce nu știai, probabil, despre Everest
Dacă credeai că e greu să urci pe Everest, află că alpinistul neozeelandez Mark Inglis a devenit primul om cu picioarele amputate care a ajuns la vârf, în mai 2006. În timpul ascensiunii, și-a rupt unul dintre picioarele protetice în jumătate și l-a fixat temporar cu bandă adezivă, în timp ce o rezervă a fost adusă din tabăra de bază.
Peste zece mii de metri de frânghie fixă sunt folosiți în fiecare an pentru a stabili traseul South Col, cel mai folosit traseu de pe munte. Evident, se știe că temperaturile de pe munte au scăzut până la -60° C. Deci trebuie să ai mare grijă dacă vrei să-l escaladezi.
Aproape nicio viață sălbatică nu se găsește la peste șase mii de metri altitudine pe munte. Există, totuși, câteva mici excepții, inclusiv gâștele care migrează peste Everest, în drumul lor spre India și păianjenii săritori din Himalaya, care mănâncă insecte aruncate în aer de vânt.
Dacă vrei să urci pe Everest, permisul îți oferă doar permisiunea de a urca pe munte. Odată ce iei în considerare costul unui ghid, oxigenul îmbuteliat, echipamentul și diversele cheltuieli de călătorie, întreaga expediție te poate costa mai mult de 30.000 de dolari. Din decembrie 2017, un permis de alpinism te va costa 11.000 de dolari dacă vii din Nepal și 9.950 de dolari dacă vii din Tibet.
Majoritatea alpiniștilor preferă să urce pe Everest la mijlocul lunii mai, datorită temperaturilor mai calde și a vântului mai calm cauzate de o schimbare a fluxurilor de aer. Aceasta este cunoscută sub numele de „fereastra de vârf”. Există cel puțin 18 trasee de alpinism pe munte.
Alpiniștii ard în medie 20.000 de calorii în ziua urcării pe vârf și o medie de 10.000 pe zi pentru restul urcării. De asemenea, există cu 66% mai puțin oxigen în fiecare respirație pe vârful Everestului decât la nivelul mării. Cel mai mare număr înregistrat de alpiniști care ajung pe vârf într-o singură zi este de 40, ceea ce s-a întâmplat pe 10 mai 1993.
Everestul este cel mai înalt munte deasupra nivelului mării, dar nu este cel mai înalt munte din lume de la bază la vârf. Această distincție îi aparține lui Mauna Kea din Hawaii, care măsoară 10.211 metri de la bază până la vârf. Cu toate acestea, doar 4.205 de metri se află, de fapt, deasupra nivelului mării.