Locul unde femeile ‘fac legea’: istoria uneia dintre puţinele societăţi matriarhale din Grecia, Karpathos

Karpathos, a doua insulă ca mărime din lanțul de insule Dodecanez, este un loc în care domină femeile. Datorită locației sale îndepărtate, localnicii de acolo au păstrat multe tradiții, inclusiv obiceiuri unice, propriul dialect al limbii grecești și îmbrăcăminte distinctă.

În general, toate societățile din Dodecanese sunt cunoscute pentru rolul deosebit și respectat pe care îl ocupă femeile în comunitate. Dar acest lucru este și mai adevărat pe Karpathos, o insulă în care femeile conduc, iar bărbații au un rol secundar.

De fapt, dacă te uiți la fotografiile oamenilor de pe Karpathos, se văd în mare parte femei: femei în hainele tradiționale frumoase în zilele de sărbătoare religioasă; o femeie care coace pâine; o femeie care conduce un măgar pe o potecă.

Cel mai caracteristic este satul Olimp. Cocoțat sus pe un munte, departe de turiști și călători, este un loc în care timpul pare să se fi oprit. În Olimp, femeia este fără îndoială forța de coeziune în cadrul familiei mai largi.

Câte zile libere au românii în ianuarie 2025? Sărbătorile legale care prelungesc vacanța după Revelion

Horoscop zilnic 3 ianuarie 2025. Zodia care își găsește curajul să facă o schimbare mare

Femeia din insula Karpathos, ca mamă, soție, fiică și soră, susține structura familiei cu implicarea ei prudentă și constantă în toate funcțiile de acasă. O mamă afectuoasă pentru copiii ei, o forță de susținere pentru soțul ei și părinții ei – și chiar protectorul fratelui ei – femeia Karpathos face parte din fiecare bucurie și fiecare suferință pe care o oferă viața. Își poartă, își crește și apoi își urmărește copiii când se căsătoresc, are grijă de părinții ei și luptă pentru o viață mai bună atât cu mâinile, cât și cu mintea, întotdeauna cu putere și curaj.

Femeile din Karpathos în timpul ocupației

În vremurile întunecate ale ocupației italiene și germane, femeile din Karpathos și-au arătat încă o față, cea a rezistenței neînfricate. Ele și-au asumat responsabilitatea de a-și apăra libertatea și demnitatea în orice mod posibil.

Rezistența femeilor în timpul ocupației italiene a fost, la început, pasivă. Această rezistență pasivă s-a tradus în refuzul elevilor de a urma cursurile de școală primară organizate de italieni pentru a preda limba italiană.

Unul dintre obiectivele principale ale cuceritorilor a fost „italianizarea” culturii și poporului Dodecanez. Potrivit mărturiilor femeilor care au îndurat învățământul italian obligatoriu, multe fete, pur și simplu, au încetat să mai studieze sau au refuzat cu îndrăzneală să recite poezii în fața drapelului italian. Uneori, pur și simplu s-au prefăcut că nu pot înțelege cursurile de limbă.

Italienii au renunțat, în cele din urmă, ajungând la concluzia că fetele din Karpathos erau incapabile să învețe limba, chiar și cele foarte tinere. Într-adevăr, această „incapacitate” greșită de a învăța limba italiană nu a fost altceva decât un boicot imaginativ.

În ceea ce privește tinerele insulei, atitudinea lor față de soldații italieni a fost strict impusă de familiile lor și poate fi rezumată într-o singură propoziție: „Fără comunicare, fără relații”. Chiar și în cazurile în care achiziționarea de produse esențiale necesita cooperarea cu italienii, toate formalitățile posibile erau întotdeauna respectate, astfel încât femeia nu putea fi acuzată că s-a abătut de la calea virtuții.

Femeile din Karpathos și spionajul

Alte femei chiar au colaborat cu soții lor pentru a se angaja în spionaj. Este cazul surorilor Maria și Sophia Trembella, care i-au spionat pe italieni împreună cu soții lor. De altfel, Maria Trembella, profesoară, alături de soțul ei, Ioannis Othitis, a fost arestată și judecată pentru spionaj, ajungând în închisoare pe insula Rodos.

De asemenea, în satul Pigadia, Marigoula Antimissari și tatăl ei, Michalis, au reușit chiar să împiedice comunicarea italienilor prin distrugerea cablurilor telefonice.

Dar au fost și victime. Victimele tragice ale ocupației au fost soțiile unor bărbați acuzați de spionaj. Maria Lytos, soția lui Christoforos Lytos, a fost forțată să își crească cei cinci copii singură, după ce soțul ei a devenit spion, trimițând informațiile pe care le-a adunat aliaților din Orientul Mijlociu.

Timp de șase luni, Christoforos Lytos a fost într-o misiune la Karpathos și s-a ascuns în zona Lastos, fără să îndrăznească vreodată să apară la el acasă, de teamă să nu-și pună copiii în pericol.

Popi Gerogianni era o tânără singură care a fost instruită să folosească o pușcă. S-a alăturat forțelor de rezistență și a participat la mai multe misiuni întreprinse de luptătorii pentru libertate. Două victime tragice printre femeile din Karpathos au fost Sophia Kyzoulis și Marigo Despotaki. În 1942, cele două femei au fost duse de germani într-un lagăr de concentrare din Goudi, în Atena, unde au fost ținute pentru o perioadă îndelungată.

Despotaki a fost închisă – împreună cu cei patru copii ai săi, dintre care unul avea doar patru ani. Acuzația a fost că soțul ei se afla în Anglia. Despotaki și copiii ei au stat în tabără un an și jumătate în total, fără ca nimeni să știe dacă mai trăiesc sau au murit.

Ultima victimă a celor mai recenți cuceritori ai Dodecanezului a fost Marika Hatzimichalis-Alexiadis. Era chiar înainte de plecarea germanilor, în toamna anului 1944, când Hatzimichalis-Alexiadis a auzit că în casele rechiziționate din satul Stavri au loc jafuri.

Femeia curajoasă a fugit înapoi la propria ei casă, pentru a vedea dacă poate salva unele lucruri, când un soldat german care a văzut-o alergând i-a aruncat o grenadă la picioare. Din fericire, explozia doar a rănit-o pe femeie la picioare, iar aceasta și-a putut reveni după ce a stat trei luni în spital.

Cam asta este istoria, pe scurt, a femeilor de pe insula Karpathos, femei care au luptat cu curaj în trecut, iar în ziua de azi reprezintă stâlpii societății.