Locul din România unde ar fi un izvor sfânt: ce s-ar întâmpla dacă ai bea apă de acolo
Izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Ghighiu, situată la mai puțin de cinci kilometri de Ploiești, este locul unde credincioșii din România spun că s-ar întâmpla minuni.
Mănăstirea Ghighiu este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Ghighiu, județul Prahova. Cele mai vechi mărturii despre Mănăstirea Ghighiu datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când este menționat pe aceste locuri schitul logofătului Coresi și al jupâniței Slăvița. Urmele sihăstriei se vor șterge însă aproape în întregime.
Abia în 1817, Măriuța Răfoveanca, împreună cu mama sa, Ana, donează un teren și o parte din averea lor pentru înălțarea unui schit, la cererea monahului Agapie. Vor fi ridicate, mai întâi, o bisericuță de lemn și câteva chilii. Biserica mare a mănăstirii a început a se zidi în anul 1858, prin purtarea de grijă a starețului Eftimie, fiind sfințită pe 31 martie 1866.
Ce spun credincioșii despre izvorul sfânt de la Mănăstirea Ghighiu
Mănăstirea a fost incendiată în mai multe rânduri: în 1922 arde valoroasa bibliotecă a mănăstirii. În timpul Primului Război Mondial armata germană distruge o parte din chilii, alungă călugării și transformă Mănăstirea Ghighiu în fabrică de conserve. Mănăstirea va fi bombardată a doua oară în 1944. Patriarhul Justinian Marina restaurează din temelii, în anii ’50 ai secolului trecut, întreg ansamblul monahal, transformându-l în mănăstire de maici (1952).
La Ghighiu se află o vestită icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum susțin credincioșii români, datată din secolul al XVI-lea, dăruită în anul 1958 de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, Siria. Bisericuța cimitirului cu hramurile Sf. Lazăr, Sf. Spiridon și Sf. Haralambie este datată din anul 1832, fiind ctitorită de Panait și Ecaterina Mărunțeanu.
Lângă lăcașul de cult, care este vizitat, an de an, de credincioșii care încearcă să se vindece de diferite boli sau sunt copleșiți de probleme, se află un izvor despre care se spune că este sfânt. Totul a pornit de la o legendă conform căreia Maica Domnului i-a poruncit logofătului Coresi să ridice o mănăstire și, ca din senin, în spatele său, a apărut un fir de apă, care, în timp, s-a transformat în izvor.
Se spune că acest izvor „sfânt” îi poate vindeca pe cei bolnavi, apa fiind considerată cu adevărat specială. De aici și hramul bisericii, și anume Izvorul Tămăduirii. Cu toate că este vorba despre o legendă, localnicii spun că locul este unic și că mulți credincioși au reușit să se vindece, după ce au băut apă din izvor. În plus, există mărturii care arată că femeile care nu puteau avea copii s-au rugat aici, au băut din apa izvorului şi au născut copii sănătoşi, totul ca o dovadă a izbândei credinţei profunde, spun credincioșii.
Colecţia de artă a mănăstirii, organizată în anul 1964 constituie un adevărat tezaur de tipărituri, icoane vechi, obiecte de cult şi alte valori ale patrimoniului cultural istoric.
Mai mult, puţină lume ştie că Mănăstirea Ghighiu a jucat un rol important şi în dezvoltarea farmaciei ştiinţifice pe meleaguri prahovene, fiindcă încă înainte de anul 1764, aici se prepara apa de melisă sau roiniţă, folosită ca medicament.
„Lângă Ploieşti, de unde te va duce o bună şosea, Schiţul Ghighiu, căruia i se zice şi mănăstire, şi cu drept cuvânt. Frumoasa biserică e înconjurată de paşnice clădiri gospodăreşti, cu coperământul de şindrilă subţire, bine aşezată. În fund, unde curge limpede un „izvor al tămăduirii”, se inşiră pomi roditori şi via se mlădie pe haragi”, spunea Nicolae Iorga, despre Mănăstirea Ghighiu.
E important de menționat că în anii comunismului, autorităţile de la acea vreme au încercat să acopere cu beton acest izvor, dar firul apei şi-a regăsit un alt curs, spre disperarea acestor „atei”, dar spre mângâierea credincioşilor care s-au rugat aici neîncetat.
Chiar dacă nu crezi în aceste legende creștine, locul în sine este special. Poți face o vizită la Mănăstirea Ghighiu, care se află aproape de bucurești, doar pentru peisajul frumos și pentru câteva ore de petrecut în natură.