Legătura dintre Oppenheimer și găurile negre: controversatul om de știință, faimos nu numai pentru bomba atomică

Existența dovedită a unui obiect sau a unui fenomen teoretic nu îi împiedică pe fizicieni să-l studieze. În primul rând, construiește fundația pentru explicarea diferitelor evenimente cunoscute și este posibil ca, pentru că matematica o permite, și universul să o facă.

Găurile negre sunt astfel de obiecte. Timp de zeci de ani, ele au fost simple ciudățenii care au cauzat probleme în relativitatea generală a lui Einstein până când au fost descoperite în univers, dezvăluind faptul că celebra teorie a gravitației are limitele.

Există mulți fizicieni care au lucrat la ele cu mult înainte de a fi descoperită, spre exemplu, Cygnus X-1, în 1971.

Rolul jucat de Oppenheimer în ceea ce acum numim găuri negre

Printre aceștia s-a numărat și J Robert Oppenheimer, care a jucat un rol important în estimarea a cât de dens poate fi un obiect înainte de a se transforma într-o gaură neagră.

O telecabină s-a prăbușit într-o stațiune din Franța. 8 persoane au fost rănite. Cum s-a produs incidentul

Trei secrete ale măicuțelor de la Prislop pentru clătite pufoase și mult mai gustoase. Ce ingrediente speciale pun în aluat

Relativitatea generală a fost publicată în 1915 și până în 1916, fizicianul german Karl Schwarzschild a găsit o soluție la ecuațiile câmpului Einstein.

Din acele prime descrieri, se obține termenul de singularitate pentru a defini o gaura neagră și, de asemenea, raza Schwarzschild, unde este situat orizontul de evenimente al unei găuri negre.

O planetă nu face implozie pur și simplu pentru că forțele dintre atomi sunt suficiente pentru a o menține stabilă. O stea poate fi mult mai grea, dar energia eliberată de fuziunea nucleară din miezul ei echilibrează efectul gravitației.

Dar ce se întâmplă când o stea precum Soarele nu mai fuzionează? Se prăbușește.

Stelele neutronice permit mase și densități mai mari, iar această limită este acum cunoscută sub numele de limită Tolman–Oppenheimer–Volkoff, numită după Oppenheimer și George Volkoff, care au stabilit-o în 1939, datorită cercetărilor lui Richard Tolman.

Recent, a fost testată limita Tolman-Oppenheimer-Volkoff, în cadrul unuia dintre cele mai avansate experimente: observatoarele undelor gravitaționale.

Oppenheimer a studiat această problemă teoretică cu mult înainte să știm că stelele neutronice și găurile negre sunt obiecte reale.