INTERVIU Beneficiile unui curs de multiculturalism prin arte pentru copii. Viziunea unui profesor ieșit din sistemul clasic de învățământ

Într-o societate în care, de multă vreme, sistemul de învățământ se chinuie să supraviețuiască, un profesor precum Ileana Peneș, de la Școala Metropolitană Arc, este o rază de speranță. Este drept, din cei peste 30 de ani de profesorat, marea majoritate i-a petrecut predând la școli private. Iar acest lucru i-a permis să conceapă un curs inedit pentru România, „multiculturalism prin arte”, și chiar să conceapă un joc didactic de cărți ce ajută elevii la apropierea de respectiva materie.

Printre multe realități dure din învățământul românesc, de la asaltul drogurilor în școli, până la profesori prost plătiți și resemnați deja, se mai află și „oaze”, așa cum este și profesoara Ileana Peneș, de la Școala Metropolitană Arc din București. După mai bine de 30 de ani la catedră, profesoara care a absolvit un liceu de artă, apoi Facultatea de Filologie, și-a făcut o adevărată „profesiune de credință” din apropierea elevilor săi de cultura și civilizația altor țări și popoare.

În acest sens, Ileana Peneș a creat chiar și un curs unic în țara noastră, numit „multiculturalism prin arte”, dar și un joc didactic de cărți ce îi familiarizează pe copii cu materia respectivă.

Playtech a realizat un interviu cu profesoara Ileana Peneș, în care aceasta a explicat, printre altele, beneficiile pentru elevi ale apropierii prin arte de cultura altor popoare, dar și despre efectele acestei apropieri asupra sănătății emoționale și psihologice a copiilor, într-o lume tot mai extremistă.

Câștigător Vocea României: Aura Șova primește trofeul, iar Tudor Chirilă bifează al șaptelea succes

Ordinea în care se pun legumele în salata de boeuf. Acesta e secretul gustului perfect, vei observa diferența

Playtech: Poți să ne spui câteva cuvinte despre parcursul tău profesional? Cum ai ajuns să lucrezi într-o școală privată și, eventual, de ce ai ales-o pe aceasta?

Ileana Peneș: Eu am lucrat foarte puțin „la stat”, pentru că m-am dumirit repede că sistemul public de învățământ îngrădește creativitatea. Și pe cea a dascălilor și pe cea a elevilor. Am ales Școala Metropolitană ARC pentru că mi-a oferit libertatea de a preda ce și cum consider că este mai bine.

De Purimul evreiesc copiii costumați ascultă din „Cartea Esterei” și așteaptă să mănânce prăjituri Hamantashen

Playtech: Cum vezi învățământul din România în 2023? Cum percepi diferențele dintre învățământul de stat și cel privat?

Ileana Peneș: Nu pot să fac previziuni. Pot doar să sper că cei care sunt implicați în educație, mai ales cei din învățământul public, să urmeze exemplele de bune practici ale școlilor care au dovedit că le au, fie din țară, fie din străinătate.

Cadrele didactice din învățământul de stat sunt încă îngrădite de hârtii. Adică, sistemul îi obligă să se „acopere” cu hârtii, de la cursuri de formare, proiecte și multe altele. Mare parte dintre aceste experiențe rămân doar pe „hârtie”, nefiind aplicate în practica de zi cu zi.

Se fac multe schimburi de experiență și proiecte cu școli din Europa, pe bani europeni, care ar trebui să se reflecte în activitățile cu elevii. Însă nu se întâmplă întotdeauna așa. Există un soi păgubos de inerție și lipsă de entuziasm.

Nu-mi dau seama de unde vin este diferențe, pentru că nu mai fac parte din acest sistem (din fericire!).

Elevii folosind tehnicile picturii murale pe gardul școlii

Playtech: Cât de importantă este sănătatea emoțională și psihologică a copiilor? Simți că această latură a început să fie tratată mai serios de către sistemul educațional autohton?

Ileana Peneș: Cred că sănătatea emoțională condiționează succesul academic al tuturor, dar mai ales pe cel al copiilor. Majoritatea școlilor private pun accent pe acest aspect, plecând de la învățarea centrată pe elev, de la nevoile și potențialul elevilor.

Este și mai ușor pentru aceste școli, având un număr mai mic de elevi în fiecare clasă și un număr mai mare de profesori, încă din ciclul primar. Lucrurile încep să se „urnească” și în școlile de stat, dar, după cum v-am spus, sistemul este încă rigid, curricula este foarte încărcată.

După părerea mea, demersul este făcut invers. Adică se pune accent pe succesul la examene, care ar trebui să reflecte acumularea de cunoștințe. Ori nimănui nu-i place să învețe din obligație, cu atât mai puțin copiii, care trebuie motivați, atrași, cuceriți, dacă vreți. Abia apoi poți cere performanță. De fapt, nu trebuie să ceri performanță.

Un dascăl bun știe că munca lui nu va da roade imediat, ci peste ani. Roade pe care poate nu va apuca să le „guste”. Mentalitatea conform căreia ești dascăl bun, doar dacă elevii tăi fac performanță imediat, pentru ca tu să-ți treci în „palmares” rezultatele lor, este una păguboasă, care te transformă într-un profesor care „chinuiește” copiii, mai ales dacă vorbim de copiii din ciclul primar.

Ileana Peneș, alături de unul dintre cei mai harnici creatori de pictură murală

Pictură murală finalizată

Playtech: Ce rol ocupă preocupările artistice și încurajarea laturii creative a personalității unui copil în dezvoltarea sa emoțională, psiho-afectivă?

Ileana Peneș: Am văzut o glumă pe internet: „Earth without ART is just EH”. Dacă ne gândim puțin, nu este deloc o glumă. Fără preocupări artistice, nu am fi departe de societatea comunei primitive. Deși, poate că îi subestimăm pe oamenii acelor timpuri. Picturile din peșteri așa demonstrează.

Cred că arta este sădită în genomul nostru. Încă nu am întâlnit pe nimeni care să nu aibă nicio tangență cu o formă sau alta de artă, fie ea și suburbană. La Școala Metropolitană ARC, eu predau un curs creat de mine: multiculturalism prin arte. Este disciplină obligatorie, dar elevii (de școală primară) nu primesc note.

Iar asta îi face să participe cu entuziasm și multă curiozitate la orele mele. Abia așteaptă să vadă despre ce cultură vom mai învăța. Lucrează, individual sau în grupuri, să ilustreze ceea ce învață. Participă cu bucurie chiar și la decorarea/pictarea gardurilor școlii. Îi văd și îi simt că fac totul cu plăcere. La fel se întâmplă și la orele de arte plastice, pe care le fac cu un alt profesor.

La una dintre clase predau și limba engleză. Mi s-a întâmplat ceva, de curând, când a trebuit, conform regulilor, să le dau un test predictiv. Le-am spus că nu este ceva foarte important, că nu voi trece calificativele în catalog.

Cu toate astea, am observat că erau destul de stresați: i-am auzit, pe hol, spunând „azi avem test la engleză” și am retrăit neliniștea din anii de școală. Îmi pare rău că i-am făcut să simtă asta! Dar ei, elevi de școală primară, participă la multe concursuri în decursul unui an școlar, concursuri  și evaluări, pe care, sunt sigură, le percep ca pe examene cruciale.

Pentru că aminteam de bune practici care ar trebui să ne inspire, poate că nu ar fi rău să urmăm exemplul școlilor japoneze, în care elevii nu dau niciun examen până în clasa a IV-a. Astfel, elevii au răgaz să se dezvolte armonios, să fie curioși, să pună și să-și pună întrebări, nefiind obligați să învețe pentru un rezultat, pentru un punctaj, pentru o notă. Iar dascălii au timp să se ocupe de dezvoltarea lor  psiho-afectivă.

Arta aborigenilor din Australia – lucru individual

Playtech: La nivel național și global, rasismul și extremismul sunt niște molime care fac numeroase victime în fiecare moment. Cum încearcă materia școlară intitulată multiculturalism să diminueze aceste tendințe îngrijorătoare?

Ileana Peneș: Țelul activităților de multiculturalism prin arte oferite de școala noastră este acela de înțelegere și apreciere a celor diferiți de noi (de altă etnie, cultură, religie, etc), prin cunoașterea unor elemente culturale și artistice din viața acestora.

Dacă vom reuși să-i facem pe copii să înțeleagă faptul că artele tuturor culturilor sunt minunate și exprimă aceleași valori general umane, atunci cu siguranță ei vor deveni mai târziu tineri și adulți toleranți, care vor accepta și se vor îmbogăți  din contactul cu diversitatea culturală. Datoria noastră  este aceea de a le oferi copiilor experiențe de învățare care să-i familiarizeze cu diferite culturi.

Arta aborigenilor din Australia – lucru în echipă

Arta aborigenilor din Australia – expoziție cu lucrările elevilor

Playtech: Ai dezvoltat un joc de cărți ancorat în multiculturalism menit să simplifice deslușirea unor concepte complexe despre popoare și culturi. Cum funcționează acesta, cum îl folosești, este disponibil pentru achiziție?

Ileana Peneș: Da.  Jocul este alcătuit din cărți de joc cu imagini pictate de mine ce reprezintă diferite culturi. Este un joc de cultură generală, dacă vreți. Se numește „Pairs” (Perechi). Pentru că scopul este să se creeze perechi dar, mai ales, pentru că se joacă doar în perechi (sau în echipe mici), încurajând, astfel, colaborarea jucătorilor.

Se joacă în cel puțin patru copii, câte doi jucători în echipă. Se împart câte 5 cărți fiecărui jucător, restul cărților fiind așezate cu fața în jos. Dacă unul dintre jucători are o pereche, spune „Pair”. Pentru a păstra perechea, echipa trebuie să spună trei lucruri despre cultura reprezentată de cărțile de joc respective. Dacă un jucător formează perechea „Native Americans”, spune „Second Pair” și trebuie să numească o singură personalitate reprezentativă. Dacă membrii echipei nu reușesc acest lucru, perechea revine echipei adverse și jocul continuă. dacă un jucător are cartea „Adam and Eve”, echipa lui este câștigătoare, cu condiția să spună „First Pair”. Sugestia subliminală este aceea că toți avem aceeași origine și, prin urmare, suntem egali.

Jocul nu este disponibil pentru achiziție, cel puțin deocamdată. Copiii îl joacă atunci când vor (în pauze), fără să li se impună acest lucru, în timpul unor activități sau ore. Dar el poate fi și un auxiliar al orelor de engleză „altfel”, încurajând conversația.

Jocul inedit de cărți „Pairs”, creat de Ileana Peneș

Playtech: Având în vedere omniprezența informațiilor în limba engleză din mediul online, din telefoane și tablete, la care micuții sunt expuși de la vârste foarte fragede, cum ți se pare ca profesoară de engleză că acele cunoștințe dobândite mai mult sau mai puțin involuntar afectează procesul educațional? Îți fac viața mai ușoară, copiii vorbesc mai bine engleză în 2023 decât în urmă cu 10 – 15 ani, de la vârste mai mici sau este exact invers?

Ileana Peneș: Nu este rău faptul că elevii știu, de mici, limba engleză. În școala noastră se învață engleză intensiv. Iar orele de multiculturalism se predau în limba engleză, acolo unde nivelul cunoștințelor elevilor permite, chiar de la clasa pregătitore.

Începând cu clasa a II-a, multiculturalismul se predă doar în engleză. Elevilor le place și sunt deja capabili să-și exprime punctele de vedere. Așa încât, cunoașterea limbii engleze mă ajută și îi ajută și pe elevi, având în vedere că reprezintă o poartă pentru căutarea informațiilor de care au nevoie.

Mă deranjează, însă, calcurile (preluările) lingvistice pe care le fac adulții, cum ar fi „face sens”, „ia-ți timpul tău”.

Măști „Banda” din Guineea – lucru în perechi

Playtech: Dacă ar fi să dai un sfat tinerilor părinți vizavi de educația micuților, încurajarea afinităților artistice sau dobândirea de cunoștințe din domeniul limbilor străine, ce le-ai putea recomanda?

Ileana Peneș: Prima recomandare ar fi aceea de a nu impune nimic. Sau de a „impune” mascat, prin exemplul personal, prin discuțiile apreciative despre alte culturi și despre cultura proprie. Prin participarea la evenimente culturale, fie că sunt concerte, expoziții sau călătorii în care să relaționeze cu oameni din alte culturi.

Elevii mei îmi povestesc despre țările în care au fost și despre ce au văzut și ce au făcut acolo. Chiar părinții îmi spun că, atunci când au vizitat o altă țară, copilul a vorbit cu alți copii sau cu adulți, în limba engleză.

Globalizarea ne obligă să fim deschiși și toleranți iar copiii sunt cei mai dornici de relaționare. Nu trebuie să îngrădim această dorință. Pentru că de ea depinde buna conviețuire pe această planetă.