Impiegatul care a provocat cel mai grav accident feroviar din România, 22 de morți, 72 raniți. Judecat în public, condamnat la moarte, dar ajuns la pensie în liniște

Accidentele, oridecare ar fi ele, mai ales dacă se soldează cu morți și răniți, reprezintă catastrofe naționale, fără dar și poate.

Ultimul astfel de accident a avut loc recent în Grecia, iar consecințele au fost, cu adevărat, tragice.

Ceea ce, în mod evident, ne-a făcut să ne amintim de un accident feroviar similar, de data aceasta petrecut în România, în anul 1968.

Imagine de la proces

Impiegatul, în stare de ebrietate

Unul dintre cele mai grave accidente feroviare de la noi din țară a avut loc în dreptul localității Bucerdea, în data de 7 octombrie 1968, pe linia ce leagă Teiuș de Blaj.

Regulile bizare pe care trebuie să le respecte familia regală la masa de Crăciun: de la ingrediente interzise la ritualuri ciudate

La ce să fii întotdeauna atent când cumperi produse de post din supermarket. Informațiile de pe eticheta pe care trebuie să le verifici neapărat

În acel moment fatidic, două trenuri s-au cionit violent, având drept consecință 22 de morți, 72 de răniți grav, dar și pagube seminificative, estimate la 11 milioane de lei.

În urma acestui accident, halta Bucerdea a fost desființată, aflată, până atunci, pe calea ferată Teiuș–Brașov, între stațiile Cistei și Crăciunel.

Totuși, acesta a fost al doilea accident feroviar ca număr de victime, după catastrofa feroviară de la Ciurea, din anul 1917.

Cum era de așteptat, regimul comunist a „tras pe turta” sa, încercând să sublinieze măreția socialismului. Practic, să facă dintr-o tragedie încă un simbol al presupusei corectitudini a doctrinei.

Din pricina unor lucrări de reabilitare, pe acel tronson se circula pe o singură linie, astfel că, în dimineața zilei de 7 octombrie, trenul personal 3340, care venea de la Teiuș și se îndrepta către Blaj, se afla în halta Bucerdea pe a doua linie, pentru a permite trecerea din sens opus a acceleratului 303, de data aceasta pe linia directă.

Impiegatul Teodor Petrișor, care se afla în stare de ebrietate, nu a băgat de seamă și a dat undă verde trenului personal, crezând cu tărie că încrucișarea cu trenul accelerat s-ar face în stația Crăciunel.

Printre cele 22 de persoane care și-au pierdut viața în aces accident feroviar grav s-a aflat și academicianul Emil Petrovici.

Impiegatul Teodor Pietrișor, la proces – imagine de arhivă

„Entertainment” comunist și o pedeapsă prea ușoară

La proces, pe lângă impiegatul menționat anterior, a fost găsit vinovat și acarul Alexandru Cristea. La procesul penal, desfășurat în sala de așteptare a Gării Teiuș, au asistat aproximativ o mie de ceferiști, convocați de organele județene de partid.

„După ce a trecut ultimul vagon de la 3340 prin fața mea, mi-am dat seama de greșeala făcută și am fugit în birou și am sunat cabina, am sunat și la Crăciunel dar nu mi-a răspuns nici Crăciunelul” a spus Teodor Petrișor, la proces.

„În jurul orei 6 și 17 minute, am sunat Bucerdea. Atuncea mi-a răspuns impiegatul de mișcare Petrișor din Bucerdea, că lasă-mă dracului că am făcut-o”, a declarat, la rândul lui, unul dintre martori.

„În momentul în care impiegatul Petrișor mi-a răspuns, a zâs, Ioane, am făcut-o! Eu când l-am auzât, l-am întrebat, zâc: ce anume? Și mi-a spus că a îndrumat trenul 3340 contra trenului 303”, a declarat un al doilea martor.

Liderii comuniști voiau, în acel moment, să facă public modul cum sunt pedepsiți cei care sabotează construcția socialismului și „perfecțiunea” închipuită cu care se lăudau.

„Eu eram mic atunci. Mi-aduc aminte că împreună cu alți copii ne-am urcat pe un deal să vedem ce se petrece. Am văzut numeroase elicoptere care aterizau în apropierea vagoanelor de tren. Erau mașini de miliție, poate de Securitate, peste tot prin zonă. Scoteau victimele de sub vagoane”, și-a amintit primarul din Bucerdea Grânoasă, Ioan Aldea, care era pe atunci copil, însă susține că-și amintește clar ce s-a întâmplat în acele zile.

Impiegatul Petrișor a fost condamnat la moarte, iar acarul Cristea la 25 de ani de detenție.

În cele din urmă, pedeapsa impiegatului a fost comutată la închisoare pe viață, fiind eliberat după numai 18 ani, liber de orice consecință, în afara celei morale cu care, cu care unui om normal i-ar fi extrem de greu să trăiască.