Experimentul social care măsoară sărăcia și cauzele pentru care unii oameni nu se descurcă. Ce s-a aflat

Experimentul de implementare a „venitului universal de bază”, desfășurat în Kenya de către organizația caritabilă GiveDirectly a fost o inițiativă revoluționară care a început în 2017, reprezentând unul dintre cele mai avansate concepte pentru combaterea sărăciei la nivel global.

Vezi și: România, la coada Europei, din nou: românii sunt primii la sărăcie, la lipsa accesului la mâncare adecvată

Cum a început experimentul

Efortul a implicat acordarea lunară de aproximativ 50 de dolari pentru fiecare adult dintr-un sat, cu angajamentul de a menține aceste plăți timp de 12 ani, informează economedia.ro.

Primele rezultate ale studiului realizat de o echipă independentă de cercetători au fost recent publicate și oferă detalii ample asupra impactului acestui experiment.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Doi ani, aproximativ 5.000 de persoane care au primit aceste plăți lunare au fost comparate cu alte categorii: un grup de control fără niciun ajutor financiar, aproximativ 9.000 de persoane care au primit venit lunar timp de doi ani fără promisiuni ulterioare și alte 9.000 care au primit aceeași sumă pe doi ani, dar sub formă de plată unică.

Studiul a scos la iveală mai multe lucruri În primul rând, beneficiarii sumelor forfetare au avut avantaje majore, în special în ceea ce privește inițierea și dezvoltarea afacerilor.

Aceștia au înregistrat o creștere semnificativă a profitului net, mai mare comparativ cu cei care au primit plăți în rate lunare sau cei din grupul de control.

De asemenea, implementarea plăților universale, adică acordarea ajutorului fiecărui adult din sat, a generat un impact de proporții.

Vezi și: Românii, cei mai expuși riscului de sărăcie și excluziune socială din Europa

Concluziile experimentului

Această abordare a condus la o altă constatare surprinzătoare: beneficiarii au ales să investească subvențiile în afaceri, în locul așteptărilor inițiale privind investițiile în agricultură sau alte domenii.

Studiul a subliniat că această distribuție a ajutorului pe scară largă a contribuit la crearea unei interdependențe în comunitate, stimulând astfel potențialul de creștere al afacerilor prin crearea unui bazin extins de clienți potențiali.

Un alt aspect important a fost faptul că, în ciuda afluxului de bani, nu s-a înregistrat o creștere semnificativă a inflației în aceste comunități.

Acest lucru s-ar putea explica prin diversificarea cheltuielilor efectuate de beneficiari, adaptate nivelului lor relativ de bogăție.

Întrebarea-cheie care rămâne de rezolvat este legată de durabilitatea beneficiilor subvențiilor forfetare. Chiar dacă la doi ani impactul sumelor forfetare și al plăților pe termen lung pare similar, esențial este să se evalueze dacă aceste beneficii sunt durabile pe termen mai lung și dacă afacerile înființate pot genera suficiente venituri pentru a scoate oamenii din sărăcie.

Studiul va continua pentru a evalua evoluția acestor beneficii și pentru a oferi indicii esențiale pentru deciziile viitoare în combaterea sărăciei la nivel global.

Vezi și: Sărăcie în farfurie: Rata inflației din România bifează recordul negativ în Europa. Nici vecinii noștri nu o duc mai bine