e-Factură, obligatorie de la 1 ianuarie 2024. Ce trebuie să știi despre noul sistem de facturi electronice, ghidul oficial

Începând cu 1 ianuarie, toți contribuabili din România trebuie să adopte sistemul e-Factura, atât când vine vorba de emiterea, cât și de preluarea facturilor electronice. Pentru a preveni haosul inevitabil, Ministerul Finanțelor și ANAF a publicat un ghid oficial despre viitoarele transformări.

Adoptarea și implementarea sistemului de factură electronică în România nu este opțional. De la 1 ianuarie 2024, așa se vor realiza toate livrările de bunuri și prestările de servicii care au loc în România, cu condiția să fie efectuate în relația B2B – Business to Business. În acest context, acum există un ghid oficial care ar trebui să-ți răspundă la majoritatea întrebărilor pe care le ai pe acest subiect și îl găsești la această adresă.

Citește și: ANAF pune tunurile pe mașinile de lux ale românilor aduse din afară: sancțiunile vehiculate sunt fabuloase. Te găsesc și pe internet

De ce există e-Factura, de ce se introduce obligatoriu în România

Scopul noii platforme online și întreaga tranziția la facturi electronice are ca scop standardizarea unui proces important la nivel internațional. Astfel, se vor obține relativ rapid beneficii semnificative în ceea ce privește reducerea fraudei TVA la nivel național și, mai ales, reducerea pierderilor de la bugetul de stat asociate cu evaziunea fiscală.

Fructul pe care îl pun tot mai multe gospodine în salata de boeuf pentru un gust special. Iese mult mai bună

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

„Implementarea facturării electronice va contribui la sporirea transparenței, la monitorizarea precisă a tranzacțiilor și la raportarea în timp real către autoritățile fiscale. Acest instrument va consolida eforturile noastre de a proteja bugetul public și de a asigura o concurență echitabilă între contribuabili. Facturarea electronică oferă avantajul unei înregistrări precise și verificabile a tranzacțiilor comerciale, simplificând procesele de verificare și audit.

Astfel, ne asigurăm că tranzacțiile respectă reglementările fiscale și nu sunt supuse manipulărilor frauduloase. Prin impunerea facturării electronice, eliminăm riscul utilizării facturilor false sau duplicate, deoarece fiecare tranzacție este înregistrată în mod unic. În contextul implementării acestei măsuri, sprijinul acordat contribuabililor este esențial, tocmai de aceea lansăm un ghid care să răspundă tuturor întrebărilor pe care le-am primit în ultimul timp”, a explicat ministrul Marcel Boloș.

Citește și: e-Factura, obligatorie în România de la 1 ianuarie 2024. Când dispar toate celelalte tipuri de facturi

Cum se face implementarea e-Factura în România

Dacă te afli în situația de a fi nevoit să adopți sau să implementezi sistemul e-Factura, trebuie să ai în vedere câteva aspecte importante legate procesul din spate, după cum urmează:

În prima etapă, în perioada 1 ianuarie 2024 – 30 iunie 2024, operatorii economici – persoane impozabile stabilite în România, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate în scopuri de TVA, au obligația să raporteze în sistemul național privind factura electronică RO e-Factura toate facturile emise în relația B2B și în relația cu instituțiile publice, altele decât cele efectuate în relația B2G, pentru care există obligația utilizării Ro e-Factura începând cu data de 01 iulie 2022.

Mai mult decât atât, operatorii economici persoane impozabile nestabilite, dar înregistrate în scopuri de TVA în România au obligația, începând cu 1 ianuarie 2024, să raporteze în sistemul național privind factura electronică RO e-Factura toate facturile emise în relația B2B pentru livrări de bunuri și prestări de servicii care au locul livrării sau prestării în România, conform Economedia.ro.

Singurele activități care scapă de factura electronică RO e-Factura sunt:

– livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

– livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său, cu excepția bunurilor transportate de cumpărătorul însuși și care sunt folosite la echiparea ori alimentarea ambarcațiunilor și a avioanelor de agrement sau a oricărui altui mijloc de transport de uz privat

– livrările intracomunitare de bunuri.