După 20 de ani în ”banca ei” din București, Oana și-a împlinit visul la țară, într-un sat săsesc – Meșendorf 65
În urmă cu aproximativ cinci ani, Oana Udrea și soțul ei au plecat din București și s-au mutat într-un mic sat săsesc din Transilvania. Un vis care la început părea imposibil, acum s-a transformat într-o destinație de referință în zonă, Meșendorf 65.
Nimic nu este mai confortabil decât un loc de muncă într-o corporație, într-o companie de stat, într-o bancă. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți români fac eforturi pentru a fugi de aglomerația marilor orașe, pentru a-și împlini un vis care fie a fost amânat la infinit, fie a apărut parcă de nicăieri.
Această tendință care pare să fie documentată din ce în ce mai des în ultimii ani, ai fi tentat să crezi că-și are rădăcinile în pandemie, când o bucată de pământ făcea minuni pentru confortul psihologic al oricărei persoane. În realitate, a început mult mai devreme, cam în momentul în care toată populația țării s-a mutat la București, Cluj, Brașov, Timișoara, Oradea sau Iași, iar nivelul de poluare pe atât de multe niveluri a devenit copleșitor.
Tot atunci, confortul psihologic, sănătatea mintală și emoțională au devenit prioritare. Oamenii au început să conștientizeze că viața lungă nu este ancorată într-un salariu generos care vine la pachet cu ore suplimentare fără de sfârșit și un nivel de stres care îți albește părul mai repede. În schimb, este vorba despre socializare, oameni frumoși, un mediu liniștit, zâmbete și relații constructive.
Nu fuge nimeni de muncă atunci când vrea să-și împlinească un vis, dar măcar o face pentru el, în condițiile lui, în conformitate cu valorile și referințele sale de performanță și calitate. Dacă ai norocul să-ți împlinești acel vis împreună cu persoana importantă din viața ta, ești cu atât mai câștigat pe termen lung. Vorba săteanului român, ”trageți la aceeași căruță”.
Oana Udrea și Meșendorf 65 – istoria unui punct gastronomic local din Transilvania
Cam așa a fost și povestea Meșendorf 65. Doi oameni frumoși care și-au tocit coatele prin Capitală pentru ceea ce părea o viață de om s-au înhămat la un proiect care, atunci când îi calci pragul în 2023, te mângâie pe suflet.
Regiunea săsească din Transilvania pare altă țară nu datorită faptului că vorbesc oamenii altă limbă, nu este cazul. În schimb, această mostră de occident rural ancorată în centrul României vine la pachet cu sute de ani de istorie dezvoltată parcă paralel cu celelalte regiuni de pe meleaguri mioritice.
Viața la sat e frumoasă și fascinantă oriunde, dar Saschiz, Viscri, Meșendorf, Criț, Cloașterf au ajuns obiective turistice îndrăgite la nivel global pentru că vin la pachet cu ceva aparte. Se simte în aer printre zidurile bisericilor fortificate, printre casele de piatră inscripționate cu anul 1800 și ceva, printre comunitățile locale care se întrec în târguri, festivaluri și respect pentru natură, tradiție și istorie. Faptul că Regele Charles al III-lea a decis că calce exact aceste pământuri în prima sa vizită externă după încoronare nu este întâmplător, este doar o reconfirmare a frumosului zonei încununat de oameni pasionați, muncitori și generoși.
Despre traiul în acest colț de Transilvania, despre ambiția realizării unui punct gastronomic local și, mai ales, despre tranziția de la aglomerația Bucureștiului la pacea și liniștea spațiului rural, am vorbit în această săptămână cu Oana Udrea de la Meșendorf 65, unde am și poposit în urmă cu o săptămână și mi-am pus gândurile într-o postare pe Facebook pe care o găsești la finalul acestui interviu.
Playtech: Cum a fost experiența în sistemul bancar, ce simțiți că ați câștigat din acea perioadă a vieții?
Oana Udrea: Am lucrat la Banca Națională a României pentru mai bine de 20 de ani, iar activitatea pe care am desfășurat-o acolo a fost una definitorie pentru modul în care gândesc și în care abordez problemele și în ziua de astăzi.
Playtech: Cum ați luat decizia de a părăsi confortul unui loc de muncă în București?
Oana Udrea: Plecarea a fost de departe cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodată. Se pare însă că venise timpul unei schimbări, așa că în urmă cu cinci ani am părăsit definitiv Bucureștiul și ne-am așezat în micul sat din Transilvania în care ne cumpăraserăm, mai mult din întâmplare, o casă micuță, aflată într-o stare precară, cu o grădină și câțiva pomi fructiferi, cu gândul să avem un loc unde să ne retragem la un moment dat.
Playtech: Ce vă place cel mai mult în acest colțișor din Transilvania?
Oana Udrea: Stăm în Meșendorf, un vechi sat săsesc, care a împlinit anul trecut 700 de ani de la prima atestare documentară – ne-a intrat în inimă din prima, oferindu-ne liniște, frumos, oameni cu suflet mare care ne-au adoptat imediat, dar și discreția pe care numai cei ce locuiesc aici o înțeleg și prețuiesc.
Playtech: Cum a început povestea voastră în ”antreprenoriat” rural?
Oana Udrea: A fost clar de la început că nu vom sta degeaba, așa că am explorat zona și am evaluat idei despre ce am putea face, interferând cât mai puțin cu mediul și cu fantastica moștenire lăsată de cei care au întemeiat și au locuit pentru o lungă perioadă în satul nostru.
Am început să învăț să gătesc pe scară mai mare decât o faci pentru familie și prieteni și mi-am dat seama că îmi plac disciplina, concentrarea și determinarea pe care le implică gătitul, cuplate cu punerea la punct a grădinii noastre. Aveam deja zestrea de rețete și mai ales de gusturi de la bunicii din Ocna Sibiului, punctată, în copilărie, de influențele pe care le aducea în bucătăria familiei tata, originar din Galați.
Playtech: Care este povestea Meșendorf 65?
Oana Udrea: Nu a durat foarte mult până când am ajuns să transformăm bucătăria și șura proprietății în punct gastronomic local – pe care l-am numit simplu, după adresă, Meșendorf 65 -, am înființat o firmă, ne-am înregistrat și am pornit treaba. Restul e deja istorie: mese așternute și timp petrecut alături de oamenii care ne-au trecut anii ăștia pragul, bucurându-se de frumusețea și seninul locului – unii dintre ei până la a ne deveni vecini – și oferind la rândul lor păreri, sfaturi, idei și mult, mult sprijin.
Playtech: Care a fost cea mai mare provocare în a vă împlini visul la țară, simțiți că ”l-ați atins”?
Oana Udrea: Cele mai mari temeri au fost legate de concurență și înțelegerea faptului că scoaterea din zona de confort e o oportunitate de a te reinventa, dându-ți de fapt un brânci prietenesc înainte.
Chestia asta cu împlinitul visului nu se prea aplică, visul e o țintă mișcătoare, iar noi am fost pur și simplu extrem de norocoși să avem de-a lungul timpului ocazia să facem lucruri care ne-au plăcut, alături de oameni care ne-au învățat și ne-au influențat în bine.
Nu mi se pare foarte complicat să îți faci o firmă și să joci după regulile jocului și cred că succesul depinde pur și simplu de capacitatea ta de a munci și de a te dedica în mod serios proiectului. Cu alte cuvinte, dacă îți place cu adevărat ce faci – în cazul meu, gătitul – dacă te roade, te preocupă și îți ocupă gândurile mai tot timpul, go for it, sigur vei găsi o cale și oameni care să te ajute. Dacă nu, ai o problemă și persistența nu o să te ajute.