Drama primei românce doctor în filosofie la Sorbona. Aruncată în închisorile comuniste fără judecată, Alice Voinescu sfârșește uitată de toți românii [VIDEO]

Alice Voinescu, personalitate remarcabilă a culturii și educației românești, s-a născut în Turnu Severin pe 10 februarie 1885, și a avut parte de o soartă și cu bune, dar mai mult cu rele.

Vezi și: De ce a renunțat la tron Regele Carol al II-lea. Cine l-a forțat să ia această decizie, de fapt 

Alice Voinescu, om de cultură și deținut politic

Dintr-o familie de intelectuali, Alice și-a început parcursul academic și cultural într-un mod remarcabil, învățând să citească în mai multe limbi încă de la o vârstă fragedă și absorbind cunoștințe din diverse domenii, de la științe exacte la umaniste.

Încă din adolescență, a fost influențată de importanța spiritualității și a literaturii religioase, iar la vârsta de 15 ani a parcurs lucrări precum Imitatio Christi.

Secretul moldovencelor pentru cea mai bună salată de varză murată. Ingredientul special cu care o condimentează

Accident grav în Suceava: Șapte persoane implicate. O mașină s-a răsturnat

Studiile superioare le-a urmat la Facultatea de Litere și Filozofie din București, unde a avut profesori de prestigiu precum Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga și alții. După obținerea licenței în filozofie, a urmat studii de doctorat în Germania și Franța.

În 1913, a devenit prima femeie româncă care a obținut titlul de doctor în filozofie la Sorbona din Paris, publicând o teză valoroasă despre interpretarea școlii filozofice neo-kantiene de la Marburg.

Revenită în România, a devenit profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din București, creând Catedra de estetică și istoria teatrului.

A participat la importante evenimente culturale în Franța și Italia, a avut corespondențe cu mari personalități ale culturii franceze și a contribuit la dezvoltarea domeniilor precum estetica, istoria teatrului și filozofia.

Conferințele și cursurile sale au fost recunoscute ca fiind adevărate lecții de umanism, acoperind subiecte variate, de la dramaturgie clasică franceză până la tragedia greacă și drama elisabetană, cu o accent special pe operele lui Shakespeare. A susținut, de asemenea, cursuri de sociologie, având un interes activ în emanciparea și educația femeilor.

Alice Voinescu, imagine de arhivă

În ciuda succesului său în domeniul educației și culturii, Alice Voinescu a trecut prin perioade dificile în contextul istoric al României. A fost pensionată în 1948 și a stat în închisoare la Jilava și Ghencea, fiind obligată să trăiască cu domiciliu obligatoriu într-o comună din apropierea Târgu Frumos până în 1954.

”Nu vreau să mă gândesc la cele 19 luni trecute în închisoare. E ceva atât de străin de gândul meu, de soarta mea adevărată îndreptată spre libertate, încât nu-mi recunosc nicio rudenie, nicio afinitate, nicio coincidenţă între mine şi cele prin care am trecut. Zadarnic am încercat să integrez acest timp în sensul vieţii mele. Am vrut să-i găsesc un rost, o explicaţie. Mă amăgeam când pretindeam că e o mare experienţă ce-mi putea folosi. Nu mi-a folosit toată urâţenia şi murdăria şi comicăria decât să mă delimiteze şi mai bine, să mă smulg din ea” scria Alice Voinescu în Jurnal despre experienţa închisorii.”

A murit în 1961, însă postum a continuat să ofere lumii academice și culturale mostre ale muncii sale remarcabile, inclusiv jurnalul care acoperă perioada interbelică și cea comunistă, oferind o perspectivă amplă asupra vieții de atunci.

În 1940, a avut o atitudine publică fermă împotriva asasinării lui Nicolae Iorga de către legionari, exprimându-și opoziția față de acțiunile violente ale acestora.

Vezi și: Misterele asasinării lui Nicolae Iorga, bravada gratuită a Gărzii de Fier. La moartea sa, universități din întreaga lume au arborat drapelul în bernă VIDEO

Alice Voinescu, imagine de arhivă

Opera și activitatea sa, apreciate postum

După Revoluția din 1989, lucrările sale au început să fie republicate și îngrijite de diferiți critici și personalități din domeniul cultural.

Scrisorile morale și Jurnalul său, prefațate de personalități remarcabile precum Alexandru Paleologu, au dezvăluit o viziune critică asupra regimului sovietic și a concepțiilor materialiste promovate în acea perioadă în România.

Astfel, importanța gândirii și opiniilor sale a devenit tot mai evidențiată în contextul unei Românii aflate sub presiunea politicilor totalitare.

Paralelele trase între cazul Alice Voinescu și cel al filozofului Lucian Blaga subliniază independența și puterea de convingere a gândirii și opiniilor lor în fața sistemului politic impus în acea perioadă.

Chiar și după moartea sa în 1961, vocea și ideile lui Alice Voinescu au rămas vii și relevante pentru evoluția culturii și a gândirii în România, iar reevaluarea lucrărilor și a impactului său continuă să ofere o perspectivă esențială asupra istoriei și a luptei pentru libertate și adevăr, într-un context marcat de represiune și manipulare politică.

Vezi și: „Căpitanul” Zelea Codreanu versus „ultrașul” George Simion, la nuntă: așa îți dai seama că nu învățăm nimic din istorie sau populism