Doctorul care a fost supranumit ”salvatorul mamelor”. Cu ce realizare a intrat în istoria medicinii, femeile însărcinate trebuie să-i mulțumească

Există în istoria medicinei o poveste anume ce a devenit un exemplu fantastic despre felul în care observațiile și experimentele pot duce la schimbări și descoperiri majore în acest domeniu. Dar și o dovadă că unele idei științifice trebuie să lupte din greu cu prejudecățile epocii în care apar.

Doctorul care a fost supranumit ”salvatorul mamelor”

Dacă te aflai la maternitatea Spitalului General din Viena în anii 1840, cea mai mare din lume la acea dată, ai fi fost martorul unui fenomen ciudat ce a lăsat perplexă comunitatea medicală de atunci.

Clinica maternală era împărțită în două unități: dacă erai o femeie gravidă internată în Unitatea 1 aveai 29% șanse să mori în timpul internării, dar dacă te aflai în Unitatea 2, riscul era de doar 3%.

Iar toată lumea se întreba: „Ce Dumnezeu se petrece aici?”. De-a lungul secolelelor 18 și 19, febra puerperală – cea înregistrată la nașterea unor copii – era o cauză comună a deceselor din maternități.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Boala afecta femeile, în general, în primele trei zile după ce născuseră și avea o dezvoltare rapidă, ducând la dureri abdominale, febră, stare de oboseală și, destul de des, deces.

Pentru medicii timpului, cauza bolii era un mister. În primul rând, din cauză că teoria microbiană a bolilor nu fusese încă stabilită, astfel că oamenii habar n-aveau că o bacterie ar putea cauza o infecție. Acest lucru îngreuna înțelegerea felului în care febra puerperală se răspândea printre pacienți.

Doctorul Ignaz Semmelweis a fost primul care a venit cu ideea de spălare și dezinfectare a mâinilor personalului medical, pentru a preveni infectarea pacienților

Cu ce realizare a intrat în istoria medicinii

În acel moment a intrat „în scenă” Ignaz Semmelweis, medic rezident la spitalul din Viena. Născut în 1818, la Buda, el a observat raportul ciudat între decesele din Unitatea 1 și 2 și a remarcat că prima, cea cu decese mai numeroase, era condusă de studenți la medicină, în timp ce a doua era condusă de moașe profesioniste.

O altă piesa a puzzle-ului a venit atunci când medicul legist Jakob Kolletschka a murit după ce a fost tăiat accidental la un deget de un student, în timpul unei autopsii. Semmelweis a notat că infecția care l-a omorât pe medic prezenta semne patologice similare cu cele ale femeilor ce mureau de febra puerperală.

„Zi și noapte am fost bântuit de ideea bolii lui Kolletschka și a trebuit să recunosc, cu și mai multă putere, că boala care l-a ucis pe el era identică cu cea care omora pacientele din maternitate”, a scris Semmelweis, conform iflscience.com.

El considera că, din moment ce studenții veneau în Unitatea 1, adesea direct din sala de autopsii și îmbrăcați cu hainele purtate acolo, puteau transmite, într-un anume fel, o substanță infecțioasă către femeile gravide, prin intermediul mâinilor.

În mai 1847, Semmelweis a reușit să impună ca toți membrii staffului medical să se spele pe mâini cu apă cu clor, pentru a le dezinfecta, înainte de a intra în saloanele cu paciente. Din acel moment, mortalitatea din ambele unități a scăzut abrupt.

Asta nu a însemnat că Semmelweis  a primit onoruri din partea comunității medicale a timpului. Dimpotrivă, măsura lui a fost contestată vehement de alți medici care considerau că singura cauză a acelor morți era provocată de miasma – „aerul rău” ce intra în saloane prin sistemul de aerisire.

Nemulțumit și frustrat de reacția acestora, Semmelweis a demisionat din postul pe care-l deținea la Viena și s-a mutat în Budapesta, unde a devenit șeful secției de obstetrică de la Spitalul St. Rochus.

Aici, a reușit să-și convingă colegii de virtuțile spălării și dezinfectării mâinilor, dar și a instrumentelor medicale, ceea ce a dus, de asemenea, la scăderea mortalității din spital.

Mai târziu, în 1861, a publicat o carte în care și-a explicat viziunea despre cauzele febrei puerperale, dar care nu a fost bine primită de ceilalți medici.

Curând, Semmelweis a intrat în obscuritate, devenind înverșunat contra comunității medicale ce se îndoise de ideile sale. A devenit tot mai instabil în comportament și internat într-un sanatoriu unde a murit la vârsta de doar 47 de ani.

Totuși, munca sa a primit recunoașterea meritată câteva decenii mai târziu, după ce Robert Koch și Louis Pasteur au realizat primele lor cercetări despre bacterii ca posibile cauze ale infecțiilor. Chiar și atunci, celor doi, mult-aclamați, astăzi, „revoluționari ai bacteriologiei”, le-a luat ceva timp până să-și convingă contemporanii de justețea descoperirilor lor.

Finalmente, însă, milioane și milioane de femei care au născut în toată această perioadă ar trebui să-i mulțumească lui Ignaz Semmelweis că au supraviețuit internării într-o maternitate.