Destinul orfanei devenită celebră pe scena Comediei Franceze: Povestea uimitoare a Mariei Ventura [VIDEO]

Maria Ventura, născută pe 13 iulie 1886, a fost o mare actriță a epocii sale, fiind fiica celebrului scriitor Grigore Ventura și a actriței de origine evreiască Lea Fanchetta Vermont.

Crescută într-un mediu profund teatral al Bucureștilor de odinioară, și-a dezvoltat pasiunea pentru arta scenică fără prea mari probleme și a studiat la Conservatorul din Paris, beneficiind de lecții private de la Eugène Silvain și Paul Mounet.

Vezi și: Cum a ajuns o fetiţă orfană din România o celebritate pe scena Comediei Franceze. Aventurile amoroase ale Mariei Ventura cu marele Tony Bulandra

Maria Ventura – imagine de arhivă

Maria Ventura, „rara avis” a generației sale

Încă de la începuturile sale artistice, Maria Ventura a avut oportunitatea de a juca alături de nume mari precum Sarah Bernhardt și Eduard de Max, oportunități care au contribuit la dezvoltarea sa artistică și la conturarea unei cariere de succes.

Eduard de Max, celebru actor francez de origine română, a fost unul dintre cei mai importanți tragedieni ai vremii sale, marcând scenele din întreaga lume cu peste 300 de roluri remarcabile. Relația dintre Maria Ventura și Eduard de Max a reprezentat un punct de cotitură în cariera ei artistică.

Legăturile lor profesionale și personale au condus-o pe Maria Ventura pe scena Comediei Franceze, unde a interpretat cu roluri din opere semnate de Racine, Molière, Cehov, Shaw și Pirandello. Această colaborare a fost una dintre cele mai influente și prolifice din viața ei artistică.

Paralel cu succesul scenic, Maria Ventura a fost implicată și în cinematografie, jucând în primul film românesc de ficțiune, Independența României, unde a interpretat rolul reginei Elisabeta, alături de Constantin Nottara.

Totodată, relația sa cu regizorul de film și teatru André Antoine a adăugat complexitate și diversitate experiențelor sale artistice. În ciuda acestor succese, viața și cariera Mariei Ventura au fost marcate de provocări, inclusiv de presiunile sociale și politice.

Din cauza originii sale evreiești, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Maria Ventura a fost aproape de a fi exclusă de la celebrul teatru Comedia Franceză. A fost nevoită să părăsească scena în 1941 și să se retragă temporar din lumea artistică, devenind profesoară. A revenit pe scenă în 1951.

Relația sa cu Eduard de Max, unul dintre cei mai importanți actori ai vremii, a continuat să-i marcheze cariera și viața personală chiar și după moartea acestuia, în 1924.

Contribuția lui de Max la arta scenică și cinematografică a fost omagiată de Le Figaro care l-a caracterizat pe acesta drept unul dintre cei mai importanți artiști ai generației sale.

Astfel, Maria Ventura și-a lăsat propria amprentă în lumea teatrului și a filmului, aducând un aport valoros în cultura artistică românească și internațională.

Vezi și: Tragica moarte a cântăreței de muzică populară iubită de o țară întreagă: Ileana Sărăroiu a sfârșit cum a trăit, pe scenă

Maria Ventura, imagine din arhivă

Eduard de Max, în presă

„Acela care a fluturat flamura glorioasă a geniului românesc pe meleaguri străine, acela care cel dintâi a strălucit pe scena casei lui Moliere, acela care ca bun român a îmbrăţişat cu căldură pe toţi românii veniţi în Franţa şi le-a îndrumat de multe ori primii paşi, marele Eduard de Max e uitat!

Înainte de a muri, unii l-au împroşcat cu venin, un venin diluat și prostesc. Când a murit, coloanele gazetelor s-au umplut însă cu laude, cu amintiri, cu ditirambi, în care fiecare se lăuda cu l-am văzut, l-am auzit etc. Şi atât.

Acesti plângăreţi improvizaţi după ce şi-au făcut datoria de bocitoare la căpătâiul unui mort ilustru şi-au strâns în geamantan rămăşiţele gălăgioase de la căpătâiul lui alb şi rece şi au pornit să-şi desfacă marfa în altă parte pe la alte ocazii.

Cenuşa lui Eduard de Max a fost pusă în caseta cu No. 4227 la Columbarium din Paris. Când colegii francezi au voit să facă o colectă pentru a se construi un monument unde să poată fi depuse rămăşiţele fostului lor prieten, ministrul român al artelor cu un gest nobil a oprit acest lucru, sub motivul că el va îngriji de construirea monumentului.

De atunci a trecut timp şi cenuşa celui care a încântat o lume cu jocul său nu este încă înmormântată. Datoria pioasă faţă de ilustrul dispărut n-a săvârşit-o încă nimeni în numele Ministerului.

De ce nu s-a lăsat atunci ca actorii Comediei Franceze să-i clădească un locaş micuţ şi modest aşa cum a trăit şi în viaţă, deşi ilustru?”, scria Ziarul Rampa, în anul 1925.

Vezi și: Omul care a prezis majoritatea evenimentelor actuale are, în continuare, profeții despre ceea ce ne așteaptă. Povestea neromanțată a marelui Jules Verne