De ce țara noastră se numește România și nu Dacia: când a fost menționat pentru prima dată numele, cine a fost cel care l-ar fi inventat

Cu toate că am învățat cu toții la orele de istorie din școală că dacii sunt strămoșii noștri, țara în care locuim și pe care o iubim nu se numește acum Dacia, ci România.

Te-ai întrebat vreodată de ce și, mai ales, cine a venit cu ideea de a numi această țară România, cu toate că, cel mai logic ar fi fost, probabil, continuarea numelui de Dacia?

Marea Unire din 1918

Cine suntem noi, cine sunt strămoșii noștri

Din capul locului, vom aminti despre acel segment al populației care, într-o oarecare măsură, se autointitulează ca fiind daci sau daci liberi, în funcție de gradul de „îndoctrinare”, dacă ne permiteți o asemenea exprimare.

Ei bine, cel mai sigur că acești oameni s-au întrebat, și nu de puține ori, de ce, în 1918, țara nu a primit numele de Dacia. Evident, nu trebuie neaparat să fii „dacopat” pentru a-ți adresa o asemenea întrebare.

Singura biserică din lume construită în interiorul unui copac: unde se află lăcașul de cult inedit, mii de turiști vin să-l viziteze anual

Patru alimente de evitat în Postul Crăciunului, conform preotului Vasile Ioana

În primul rând, este nevoie de mențiunea că, deși sângele dac se află, cel mai probabil, în majoritatea dintre noi, de-a lungul timpului, în urma cuceririlor și migrațiilor, dacii ni s-au mai diluat un pic în globulele albe și roșii, ADN-ul fiecărui român de astăzi fiind un amestec, adică rezultatul a multelor secole ce au trecut peste noi. Un simplu test ADN ne-ar putea lămuri, pe fiecare dintre noi, cât la sută suntem daci și cât la sută cu totul altceva.

Și, pentru că tot am lămurit această problemă, să ne întoarcem la dilema inițială, cea referitoare la numele țării noastre.

În ciuda faptului că Dacia era, pe vremuri, un nume cu răsunet în Europa, el a fost păstrat în țara noastră doar la nivel teoretic, declarativ, numele oficial ales fiind România.

Prima mențiune a României

Prin intermediul actului de Unire de la 1859, țara noastră ar fi trebuit, într-o formă inițială, să poarte numele de Dacia. Totuși, s-a mers pe varianta Principatelor Române, ca mai apoi, în 1862, să se ajungă la România.

În principiu, numele de România a fost inventat de Rudolf von Ems, în anul 1250, acesta denumind ținuturile ce astăzi fac parte din țara noastră Rumenia. Evident, aceste dovezi încă se află sub semnul întrebării, de vreme ce există o singură mențiune, în acest sens, nefiind sigur dacă von Ems a fost primul care a folosit acest termen, de fapt.

Mai mult decât atât, într-un document găsit în Arhivele de Stat din Milano, de la 1559, domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, e numit „Re de Dacia”, ceea ce se traduce prin regele Daciei.

Ne întoarcem și mai mult în istorie, în perioada în care Dacia devenea provicie romană, sub conducerea lui Traian, în anul 106.

În toți anii cât teritoriul s-a aflat sub dominație romană s-a păstrat oarecum termenul de Dacia, însă nu a durat mult până când să fie adoptat un nou nume. Pentru a înțelege mai bine trebuie doar să realizezi marea asemănare dintre Roma și România.

În documentele oficiale, prima mențiune a denumirii de România a fost făcută în anul 1862, așa cum aminteam anterior, iar aceasta includea, la vremea aceea, Moldova și Țara Românească.

Ulterior, celor două provincii li s-a alăturat și Transilvania, în 1918, an în care s-a format România pe care o cunoaștem și astăzi, mai mult sau mai puțin.