De ce poți locui în Hiroshima și Nagasaki, dar nu ai nicio șansă în Cernobîl

Trei dintre cele mai mari cataclisme nucleare ale secolului 20 au avut loc în trei orașe: două din Japonia și unul din Ucraina de azi. Probabil că mulți știu deja ce s-a întâmplat în fiecare caz, dar ceea ce nu e foarte clar este de ce oamenii au putut să trăiască, în continuare, în Hiroshima și Nagasaki, dar nu și în Cernobîl.

De ce poți locui în Hiroshima și Nagasaki

Poveștile acestor dezastre nucleare sunt, în general, binecunoscute, dar merită să le reamintim succint. La începutul lunii august 1945, deși Germania nazistă capitulase, iar Adolf Hitler era deja mort, Japonia, aliata naziștilor în Al Doilea Război Mondial, nu dădea semne că ar vrea să depună armele.

O invazie a insulei de către Aliați ar fi însemnat, cel mai probabil, alte zeci de mii de vieți pierdute, în special din partea americanilor, care au condus ostilitățile din timpul sângerosului front din Pacific.

În acest context, oficialii SUA au decis să detoneze două bombe nucleare, botezate „Micuțul” și „Grăsunul”, deasupra a două orașe japoneze, Hiroshima, la 6 august 1945 și Nagasaki, trei zile mai târziu.

Cum arăta în tinerețe Angelina Jolie. Imagini de colecție cu celebra actriță

Primăria Sectorului 5, atacată cibernetic. Hackerii cer o sumă uriașă ca răscumpărare

Se estimează că deflagrațiile celor două bombe au dus la moartea unui număr de 129.000, până la 226.000 de oameni, în marea majoritate civili. Puținii supraviețuitori ai localităților rase de pe fața pământului au decedat la scurtă vreme, fiind expuși radiațiilor.

Dar și ulterior, mulți ani după tragicul eveniment, numeroase persoane s-au îmbolnăvit de leucemie sau au dezvoltat alte tipuri de cancere. Femeile gravide au înregistrat un număr mult mai mare de pierderi ale sarcinii, iar copiii care au supraviețuit nașterii au prezentat, în multe cazuri, dizabilități de dezvoltare și risc mărit de a face cancere.

Centrala nucleară de la Cernobîl se zărește la orizont, văzută dinspre localitatea Prîpeat

Nu ai nicio șansă în Cernobîl

Dacă bombardarea orașelor japoneze a fost făcută în contextul unui război cu un inamic decis să nu capituleze, situația de la Cernobîl a fost total diferită. Centrala nucleară era situată, mai precis, în în apropiere de orașul Prîpeat‎‎, Ucraina de azi, la 18 km nord-vest de orașul Cernobîl și aproximativ 110 km nord de Kiev.

În dimineața de 26 aprilie 1986, reactorul numărul 4 al centralei a suferit o explozie catastrofală a corpului de generare a aburului sub presiune din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și scurgeri radioactive.

Forța exploziei a trimis materie contaminată peste o bună parte din Uniunea Sovietică de atunci, ajungând și în alte zone ale Europei, inclusiv România.

La acel moment, au fost înregistrate 2 victime, iar alte 28 de persoane au murit în decurs de o săptămână de la explozie, dar un număr de 600.000 de persoane ce au fost implicate într-o operație de „curățare” a locului au fost expuse unor niveluri periculoase de radiații.

În prezent reactorul 4 este acoperit cu un sarcofag dublu, unul construit de sovietici şi deja avariat, altul, mai modern, inaugurat în 2019. Celelalte trei reactoare ale centralei au fost închise progresiv după catastrofă, ultimul în anul 2000. Centrala nucleară a fost dezafectată, dar încă e folosită pentru a controla deșeurile nucleare rămase.

Dar zona a rămas nelocuită și sunt puține șanse ca oamenii să revină prea curând în localitatea expusă cel mai mult radiațiilor rezultate din explozie.

Dar de unde această diferență între înflorirea ulterioară a orașelor Hiroshima și Nagasaki, în care trăiesc, din nou, sute de mii de oameni și Cernobîlul fără locuitori?

Care a fost diferența între exploziile nucleare

Principala diferență este dată de modul în care explozia unei bombe nucleare diferă față de cea a unei centrale nucleare, scrie iflscience.com.

În primul rând, bombele aruncate la Hiroshima și Nagasaki au explodat la mare înălțime. Acest lucru a maximizat efectul distrugător inițial, dar a redus, totodată, nivelul de radiații de la sol.

În contrast, la Cernobîl explozia, deși a fost mai mică, s-a petrecut la nivelul solului și a aruncat în atmosferă de 400 de ori mai mult material radioactiv. În plus, multe părți contaminate ale reactorului au fost împrăștiate de deflagrație pe o zonă întinsă, mărind nivelul acelor radiații de la și din sol.

Apoi, este vorba de cantitatea de material fisionabil folosit în fiecare dintre cazuri. Majoritatea armelor și reactoarelor nucleare funcționează pe baza uraniului îmbogățit ce conține o cantitate mare de uraniu-235 (U-235), un izotop al uraniului. Acest izotop specific este combustibilul ce face posibilă funcționarea unei centrale nucleare sau explozia unei bombe de același tip.

Acest lucru se întâmplă în urma fisiunii nucleare, unde neutronii sunt folosiți pentru a diviza atomii de U-235, lucru ce generează o cantitate uriașă de energie.

Când un astfel de atom este divizat, eliberează, de asemenea, și mai mulți neutroni care, la rândul lor, divizează alți atomi ai izotopului de uraniu, iar procesul care se tot repetă este numit reacție nucleară în lanț.

Într-o armă nucleară, ideea este de a maximiza cantitatea de energie eliberată prin explozie, consumând cât mai rapid de mult uraniu se poate.

Nu e nevoie de o cantitate mare de uraniu pentru a produce o explozie semnificativă: 1 kilogram de U-235 poate elibera o energie echivalentă cu aproximativ 17 kilotone de TNT. „Micuțul”, bomba lansată la Hiroshima, conținea 64 de kilograme de U-235 de o puritate de doar 80%.

Pe de altă parte, reactoarele nucleare folosesc tije de control pentru a absorbi neutronii eliberați în plus, astfel încât reacția nucleară în lanț să fie sustenabilă la o intensitate mai mică, dar pe o durată cât mai mare.

Astfel, un reactor are nevoie de o cantitate mai mare de uraniu îmbogățit, iar cel de la Cernobîl conținea nu mai puțin de 180 de tone. În plus, un reactor nuclear generează și multe deșeuri extrem de radioactive.

Din aceste cauze, Cernobîlul a rămas și va rămâne pentru multă vreme un loc de nelocuit, chiar dacă trupele ucrainene și ruse s-au confruntat în zona lui. Dar, chiar și fără războiul actual, nimeni n-ar mai putea trăi acolo.