De ce ling geologii rocile pe care le analizează: Explicația neobișnuită a cercetătorilor VIDEO
Dacă vei vedea vreodată vreun geolog cu o piatră lipită de limbă, să nu te temi. Nu a luat-o razna din cauza căldurii și nici n-a trecut pe vreo dietă bazată pe roci. În urmărirea descoperirii adevărului prin cercetările lor, oamenii de știință apelează adesea la tot felul de metode de investigație ce pot părea bizare altora.
De ce ling geologii rocile pe care le analizează
Poate că pe unii i-a șocat știrea despre geologul care a gustat cea mai veche apă din lume. Aceasta a fost descoperită într-o mină din Canada, la o adâncime de aproximativ 3 kilometri, iar testele au arătat că are o vechime cuprinsă între 1,5 miliarde și 2,64 miliarde de ani.
„Dacă ești geolog, probabil ai lins o mulțime de roci”, a spus Barbara Sherwood Lollar, șefa echipei ce a făcut descoperirea, pentru CNN.
Deși n-a fost vorba de o rocă, Sherwood a gustat și apa. Cercetătorul s-ar fi așteptat la un gust sărat, fiindcă apa veche tinde să fie mai sărată. Spre încântarea sa, apa „a fost foarte sărată și amară, mult mai sărată decât apa de mare”.
Prin urmare, obiceiul „gustatului” propriilor descoperiri este o practică frecventă printre geologi, dar și paleontologi, oricât de ciudată ar părea.
Pentru a afla, totuși, dacă există și o semnificație științifică a acestui gest, dincolo de curiozitatea firească, geologul și paleontologul Dr. Randall Irmis, de la Muzeul de Istorie Naturală din Utah (SUA), a oferit mai multe explicații pentru IFLScience.
Explicația neobișnuită a cercetătorilor
Întrebată dacă geologilor le place să lingă rocile, aceasta a declarat că nu poate vorbi în numele tuturor specialiștilor din domeniu, dar, fiind atât geolog, cât și paleontolog, există mai multe motive pentru care, personal, face acest lucru.
„Probabil că cel mai incitant lucru pe care-l putem descoperi lingând o bucată de piatră este faptul că astfel ne putem da seama dacă e vorba, de fapt, de un os fosilizat sau nu.
S-a dovedit că oasele fosilizate rămân lipite de limbă, în contact cu umezeala, în timp ce majoritatea rocilor, lemnul pietrificat și alte materiale de acest fel nu se lipesc de limbă. Firește, există și excepții de la regulă”, a explicat Dr. Randall Irmis.
Omul de știință a adăugat că un alt motiv pentru care geologii apelează la această „analiză” este faptul că ei sunt adesea interesați de tipul de granulație al rocii respective.
„Munca pe teren a dovedit că una dintre cele mai bune metode de a afla dacă o rocă este făcută din nămol sau din lut este să iei o bucățică în gură și s-o mesteci între dinți. Dacă e netedă, înseamnă că e din lut. Dacă e un pic grunjoasă, asta indică faptul că există ceva nămol în ea”, a spus cercetătoarea.
Irmis a mai precizat că, pentru ea, acest lucru a devenit atât de normal, încât îl face aproape mecanic, încât nici nu-și mai amintește dacă a „gustat” ceva memorabil, ieșit din comun.
Lucrurile mai aparte au fost, paradoxal, cele în care „osul fosilizat”, ce se presupunea că are o vechime foarte mare, s-a dovedit a fi al vreunei vite de la o fermă din zilele noastre. „Din fericire, nu are un gust neplăcut”, a spus, cu umor, Irmis.
Dar, între geologi se practică și farsele, iar omul de știință a povestit care este cea mai neplăcută din lumea geologilor.
„Cea mai tare farsă este să iei un coprolit, care, de fapt, este un excrement fosilizat, și să rogi pe cineva să-l guste, ca să-și dea seama, chipurile, dacă e os sau nu.
Dar nu e nimic rău în asta, de fapt, pentru că vorbim de un material fosilizat, de milioane de ani vechime. Dar mereu o asemenea poantă făcută unui coleg stârnește râsul tuturor”, a mai explicat Dr. Randall Irmis.
Prin urmare, dacă vezi vreodată vreo persoană „gustând” o piatră sau mestecând o bucată de material ce, pentru tine, arată suspect, nu anunța la 112 prezența unui nebun, ci, în primul rând, întreab-o dacă nu cumva este geolog.