De ce a fost ucis Constantin Brâncoveanu, de fapt: muntii de aur ai martirului cumpărau pacea de la turci, dar întreţineau și Scaunele Patriarhale din Orient

Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654 și a decedat pe data de 15/26 august 1714. A fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române.

Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și sume de bani depuse în străinătate. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.

A încercat să modernizeze Valahia și să o apropie de cultura vestică. În același timp a întreținut o politică externă duplicitară, care de altfel avea să-i aducă și sfârșitul. Pentru a se menține pe tron, dar și pentru a-și spori averea și prestigiul, Brâncoveanu s-a dat după cum bătea vântul. Adică se alia cu cel mai puternic, și schimba fără scrupule tabăra când lucrurile nu mai mergeau așa cum își dorea. În principal a oscilat între habsburgi și turci. Înainte de a lua domnia se declara susținător al Imperiului Habsburgic, de care era atras din punct de vedere cultural.

Constantin Brâncoveanul – domnul Țării Româncști. Gravură în aramă executată la Veneția (Imagine: Wikipedia)

Constantin Brâncoveanu a fost decapitat pe motive religioase

Domnitorul a avut destule întrevederi cu imperialii. Pentru a lua domnia s-a dat, însă, de partea turcilor. Ba chiar a avut o contribuție importantă în victoria otomană contra austriecilor, la Zărnești. În timp ce-și afirma fățiș loialitatea față de poartă, Brâncoveanu purta corespondență secretă cu habsburgii, dar și cu polonezii sau venețienii.

Cu cât cresc alocațiile pentru copii de la 1 ianuarie 2025. Suma lunară pe care o vor primi cei mici

Cât timp rezistă la congelator sarmalele rămase după Crăciun. Greșeala pe care o fac multe gospodine

După victoria habsburgică de la Karlowitz, Brâncoveanu a procedat invers. S-a declarat fățiș aliatul Imperiului Habsburgic dar întreținea corespondență secretă cu Imperiul Otoman.

Pe 15 august 1714, domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, era decapitat de călău, la Istambul, după o domnie impresionantă de aproximativ 26 de ani. Avea 60 de ani și alături de el sfârșeau sub securea călăului cei patru fii dar și ginerele său, Enache Văcărescu.

Moartea lui Brâncoveanu l-a transformat într-un adevărat erou popular, mai ales că acesta a refuzat propunerea obișnuită, făcută de otomani oricărui condamnat de altă religie, să treacă la islam. Gestul lui Brâncoveanu a fost văzut ca un adevărat martiriu creștin ortodox. Tocmai de aceea a fost și canonizat drept Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu.

Pentru publicul larg, Brâncoveanu a rămas drept un erou și un martir, ucis pentru că nu a dorit să renunțe la credința sa. În realitate însă, Brâncoveanu a fost dat pe mâna călăului din cu totul alte motive, care țineau mai ales de politica externă duplicitară a domnitorului, dar și de răfuielile cu partidele boierești rivale.

Uciderea lui Constantin Brâncoveanu – Martiriul brâncovenilor, pictură de Constantin Lecca

Sfârșitul lui Brâncoveanu a venit tocmai din cauza politicii sale duplicitare, dar și a averii sale impresionante. Brâncoveanu era disprețuit de ruși fiindcă nu le dăduse ajutorul promis în bătălia pierdută cu turcii, iar otomanii au aflat de comploturile domnitorului valah.

După cum remarca N. Iorga în 1899, „cea maĭ mare parte din ceĭ ce cunosc catastrofa tragică a familieĭ fericite a luĭ Brâncovénu nu bănuesc că ceea ce ni se dă ca istoria acesteĭ drame nu e alta decât un mosaic de scirĭ [știri, n.m.] pestrițe, luate de la fel de fel de isvóre de a doua mână: scurte mărturiĭ de călĕtorĭ, povestirĭ tărḑiĭ [târzii, n.r.]”. Cert este că execuția a avut loc pe data de 15/26 august 1714, când creștinii sărbătoreau Adormirea Maicii Domnului.

Capetele de acuzare împotriva lui Brâncoveanu, în număr de nouă, au fost consemnate de Del Chiaro. În primul rând, era acuzat de corespondența secretă cu Austria, Moscova, Polonia și Veneția și de faptul că transmitea acestora știri despre turci. Era de asemenea învinuit pentru diploma austriacă prin care era declarat principe al Sfântului Imperiu Roman (2), pentru sărăcirea țării în dauna îmbogățirii sale (3), pentru că locuia la Târgoviște 6 până la 7 luni pe an, aducând astfel pagube Bucureștilor (4) și pentru că cumpărase multe moșii, pregătind pe una construirea unui mare palat (5).[117] Era de asemenea acuzat pentru sumele depuse la Viena și Veneția (6), că fuga lui Toma Cantacuzino din 1711 ar fi fost cu acordul său (7), că își cumpărase din Viena instrumente muzicale pe care nici sultanul nu le poseda (8) și că a bătut în Transilvania monede de aur (9).