În zilele noastre, ca să fii trezit dimineața nu este atât de greu, de vreme ce ai ceasuri deșteptătoare, dar și telefoane care tind să le înlocuiască.
Ceea ce ridică întrebarea: cum reușeau strămoșii noștri să se trezească dimineața, în lipsa accesoriilor pe care le avem noi astăzi?
Pentru mulți oameni din Londra, răspunsul se materializa prin „sunetul unui bob de mazăre care lovește fereastră”.
A te trezi la timp a fost mereu important, mai ales pentru oamenii cu locuri de muncă pe care nu voiau să le piardă.
Ciocănitoarea, așa cum era cunoscută odinioară, era responsabilă pentru trezirea muncitorilor, având un rol extrem de important în comunitatea din Londra.
De fapt, aceste femei existau cam în toată țara, dar în special în Londra, unde unii oameni începeau lucrul foarte devreme.
Erau plătite să vină pe stradă, echipate cu bețe lungi, și să bată la ferestrele dormitoarelor. Totuși, unele aveau și alte metode.
Mary Smith, o celebră ciocănitoare din East End din Londra, folosea mazăre uscată pe care o sufla printr-un băț găurit direct în geamurile oamenilor pe care trebuia să-i trezească.
Altele mergeau chiar și la ușile lor, pentru a bate.
Metoda de suflare a bobului de mazăre, inventată de Mary Smith, a rezolvat multe probleme, deoarece bătaia în geam era suficient de zgomotoasă pentru a trezi clienții fără a deranja pe nimeni altcineva de pe stradă.
Ea a devenit unul dintre cele mai îndrăgite personaje din East End, în anii 1930. Era atât de iubită, încât avea propria carte pentru copii scrisă și numită după ea.
Fiica ei, Molly Moore, a călcat pe urmele mamei sale și susține că a fost ultima ciocănitoare din Londra.
Practica a dispărut din Marea Britanie în anii 1950, ceasurile cu alarmă devenind atât accesibile, cât și mai fiabile.