Cum se distrau bucureștenii pe timpuri. De la omul urs, la baba pe picioroage sau micii lui Take Friptu, Târgul Moșilor, un fel de Untold al vremurilor de demult VIDEO

Cu mult timp în urmă, târgul de primăvară din București era cunoscut sub numele de Târgul de afară, în contrast cu Târgul din lăuntr”, care avea loc în apropierea Bisericii Sfântul Gheorghe.

Bucureștiul nu avea dimensiunile actuale. În timpul domniei lui Dumitrașcu Răcoviță, care a trăit în jurul anului 1758 și a construit biserica Olari, târgul de olari avea loc acolo.

Granița orașului se afla undeva în apropiere de Biserica Sibilelor, care ulterior a fost numită Biserica cu Sfinți, așa cum menționează cronicarul Șincai, de altfel.

Târgul Moșilor – pictură (ulei pe pânză) de CCarol Popp de Szathmary

Locul unde se ținea Târgul Moșilor, fostă arenă de execuții

Copiii se ascundeau în spatele gardurilor de la Sibile, spun cronicarii, „pentru a urmări cum se luptă turcii în război”.

Pentru a ajunge la Târgul de afară, trebuia să traversezi podul Târgului de afară, adică Calea Moșilor de astăzi, o stradă cu bârne de lemn și un canal sub ea pentru scurgerea apelor uzate.

Atunci, la fel ca și acum, Moșii reprezentau o perioadă veselă în București, iar evenimentul avea loc în lunile mai – iunie în fiecare an, și se manifesta prin zgomotoase, petreceri și apoi cu ritualurile și comemorările pentru cei decedați pentru credință.

Cu toate acestea, exista o diferență: astăzi, petrecerile se întâmplă seara și durează până târziu în noapte. În acele vremuri, podul Târgului de afară nu avea niciun fel de felinare și cei care îndrăzneau să-l traverseze puteau să-și fractureze piciorul, călcând în golurile dintre grinzi.

În orice caz, nimeni nu avea de ce să meargă pe timp de noapte la Târgul de oale, deoarece era întuneric deplin, iar toată lumea mergea la culcare la fel de devreme ca găinile.

La începutul secolului al XVII-lea, Oborul era un loc întunecat și la propriu, dar și la figurat, marcat de execuțiile celor condamnați.

Condamnatul trecea pe Podul Târgului de afară călare pe un măgar sau într-un car cu boi, având un preot lângă el.

Târgul Moșilor – Carol Popp de Szathmary

Istoria macabră a locului a fost acoperită cu veselie și culoare

La un moment dat, un cinematograf din zonă a parodiat aceste vremuri și a făcut o reclamă destul de macabră, realizată în felul următor: un individ îmbrăcat în zdrențe, cu mâinile legate la spate și călare pe un măgar, a traversat Calea Moșilor, având agățată de gât o placă pe care scria:

„În această seară, suntem amândoi condamnați să jucăm cu actorul cutare la cinematograful cutare!”.

Locuitorii din cartier nu au prea înțeles sensul acestei reclame, întrucât, după proclamarea regatului, nimeni nu mai vorbea despre execuțiile de la Obor. Acele vremuri crude fuseseră demult uitate. În timpul primului rege al României, Târgul Moșilor devenise vibrant, vesel până la nebunie și mai ales foarte zgomotos.

Toată lumea, tineri, bătrâni, doamne și copii, se îmbrăcau cu hainele de duminică și sunau din trompete de carton. Cei bogați se întorceau acasă de la Moși în mașini cu cauciuc, ținând baloane colorate legate de sfoara, care dansau în vânt. Cei mai puțin înstăriți veneau pe jos sau cu tramvaiul cu cai.

Cu o zi înainte de Joia Moșilor, piețele, hanurile și chiar curțile private din apropiere erau pline de mii de căruțe țărănești decorate cu panglici și ornamente frumoase care atrăgeau sătenii din împrejurimi, toți îmbrăcați în haine festive, gospodari și soțiile lor, fete, copii mici și mari, precum și bătrâni din sate.

Aici puteai vedea, practic, de toate: baba cu picioange, omul urs, creaturi fel de fel, iar când te plictiseai de bâlci puteai savura micii lui Take Friptu.