Cum poate omenirea supraviețui încălzirii globale. Soluția neașteptată folosită de mii de ani, care sunt dezavantajele

Efectele încălzirii globale le resimțim, de la an la an, mai puternic decât ne-am dori. Vara 2023 a stabilit noi recorduri de temperatură, iulie a devenit cea mai caldă lună din istoria măsurătorilor meteorologice. În acest ritm, în majoritatea zonelor planetei, oamenii de vor coace efectiv, la temperaturi ce vor depăși frecvent 40 de grade. Ce este de făcut în fața acestui val tot mai insistent de caniculă? Soluția s-ar putea să existe de mii de ani, dar vine și cu unele dezavantaje.

Cum poate omenirea supraviețui încălzirii globale

Valurile de caniculă au luat cu asalt emisfera nordică a Pământului, dar același lucru este așteptat să se întâmple în câteva luni și în cea sudică, acolo unde acum este ultima lună de iarnă. Încălzirea globală generată mai ales de emisiile de gaze de seră a devenit o amenințare tot mai reală pentru însăși existența omenirii, cel puțin în parametrii clasici, de până acum.

Și chiar dacă scrutăm Universul în căutarea unor lumi unde supraviețuirea ar fi posibilă, soluția mai la îndemână poate fi tot pe Pământ. Mai precis, în subteranele acestuia, acolo unde oamenii și-au găsit refugiu de multe ori de-a lungul mileniilor. Așa că ar trebui să ne pregătim sufletește pentru traiul în „măruntaiele” planetei.

Acolo, la zeci sau sute de metri adâncime,  temperaturile pot rămâne mult mai stabile și suportabile, fără a fi nevoie de sisteme electrice de răcorire, acest lucru făcându-l chiar straturile naturale de rocă și sol de deasupra.

Iar această soluție nu doar că este posibilă, ci se folosește deja de unii locuitori din sudul Australiei. În orașul minier de exploatare a opalului, Coober Pedy, 60% din populație trăiește realmente sub pământ.

De-a lungul insuportabilelor veri australiene, când mercurul din termometre atinge și 52 de grade Celsius, vara și coboară la 2 grade, iarna, oamenii din subteran locuiesc relativ confortabil la o temperatură constantă de 23 de grade Celsius. Fără adăpostul de rocă, costurile folosirii aerului condiționat ar fi mult prea ridicate pentru mulți.

Orașul subteran Derinkuyu, din Turcia, se întindea pe 18 etaje în adâncime și putea găzdui 20.000 de oameni

Soluția neașteptată folosită de mii de ani

Sun pământ, mulți rezidenți și-a amenajat chiar locuințe luxoase, cu dormitoare elegante, piscine și mult spațiu. Aceste „case” trebuie să fie la cel puțin 2,5 metri adâncime pentru a se preveni prăbușirea stratului de deasupra, fenomen ce se mai întâmplă ocazional.

Oraşul uitat din România care are cea mai mare sculptură realizată în piatră. Este un loc de vis, trebuie să ajungi aici

Adevărul despre Mihai Leu! Cazul, asemănător cu al lui Florin Piersic. Medicii, şocaţi de ce s-a întâmplat

În anii 1960 și 1970, localnicii au făcut primele gropi în sol, folosind târnăcoape și explozibili, dar acum se ajută de tehnologiile moderne de excavare a pământului.

Mai mult: uneori, lucrările de amenajare a spațiului de locuit poate aduce descoperiri profitabile, cum a fost cazul unui bărbat care a găsit un opal ce valora aproape 1 milion de dolari când și-a instalat dușul.

Dar, probabil, cea mai cunoscută așezare subterană este cea din Turcia, de la Derinkuyu, Cappadocia. Descoperită în 1963, zona s-a dovedit a fi un adevărat oraș subteran cu 18 etaje ce ating și 76 de metri adâncime.

A fost dotat, în timp, cu capele, grajduri și chiar școli. Se estimează că aproape 20.000 de oameni puteau fi găzduiți în orașul subteran, a cărui construcție a început acum aproape 3.000 de ani, între secolele VIII-VII î.Hr.

De-a lungul timpului, mai multe popoare au trăit acolo. Printre primii care au locuit în acest oraș s-au numărat creștinii care au fugit de persecuțiile romanilor, în timp ce musulmanii l-au folosit pentru protecție în timpul războaielor arabo-bizantine, din 780 și 1180.

Orașul a atins apogeul în perioada bizantină (aproximativ 395 d.Hr. până la 1453 d.Hr.), când a fost transformat într-un labirint de tuneluri și camere, acoperind 445 de kilometri pătrați. Rețeaua de tuneluri și pasaje conținea intrări ascunse, puțuri de ventilație și fântâni, printre altele.

Cei care locuiau la nivelurile inferioare puteau întrerupe alimentarea cu apă la nivelurile superioare și la sol, împiedicând eventualii inamici să otrăvească rezervoarele. Tunelurile puteau fi blocate din interior cu uși rotunde din piatră, iar pasajele, în sine, erau prea înguste pentru a fi cotropite într-un timp optim.

Straniul, dar eficientul oraș a fost locuit până în anii 1920 când a fost abandonat abrupt, din cauza expulzării forțate a creștinilor ortodocși din Turcia.

În timp ce temperaturile de la suprafață, în Cappadocia, pot depăși 30 de grade, vara și coborî sub limita înghețului, iarna, în labirintul de tuneluri și încăperi de la Derinkuyu, temperatura rămâne constantă la 13 grade Celsius. Este una numai bună și pentru păstrarea fructelor și legumelor, utilitate folosită și astăzi de localnicii din zonă.

În Montreal, Canada, a fost construit orașul subteran RÉSO, ce adăpostește, mall-uri, hoteluri, birouri și chiar școli

Care sunt dezavantajele

Totuși, între a locui temporar sub pământ și a o face pe termen lung, este o diferență ce poate face ca această soluție să nu fie una prea potrivită, cel puțin pentru unii oameni. Lumea subterană poate declanșa claustrofobia și teama că ventilația slabă n-ar asigura suficient aer de respirat.

„Noi, oamenii, nu aparținem acelei lumi. Biologic, psihologic, organismele noastre nu au fost create pentru viața subterană”, a declarat Will Hunt, autorul lucrării, „Underground: A Human History of the Worlds Beneath Our Feet”, pentru LiveScience.

Oamenii care stau sub pământ prea mult, fără a fi expuși la lumina zilei, pot dormi și câte 30 de ore fără întrerupere. Această perturbare a ritmului circadian poate duce la numeroase probleme de sănătate.

Un alt pericol este amenințarea unor inundații masive ce pot fi provocate de uragane și ploi torențiale persistente, fenomene extreme întâlnite mai des tot ca efect al încălzirii globale și schimbărilor climatice.

Persoane fără adăpost au decedat înecate în tunelurile subterane de sub strălucitorul oraș Las Vegas, în mai multe rânduri. Aceste tuneluri adăpostesc periodic aproximativ 1.500 de oamenii și au fost conatruite pentru a drena apa acumulată în timpul furtunilor. Ele se pot umple în doar câteva minute lăsând puțin timp de evacuare celor care se refugiază în ele.

Pe de altă parte, construcțiile subterane necesită materiale mai scumpe și mai grele, ce trebuie să reziste presiunii solului de deasupra. În plus, temperatura din adâncuri poate fi influențată de ceea ce se contruiește în aceeași zonă, dar la suprafață, mai ales dacă vorbim de adăposturi subterane urbane.

În Montreal, Canada, a fost construit un oraș subteran cu o lungime de circa 32 de kilometri, numit RÉSO. Complexul conectează clădirile între ele, pentru ca locuitorii să nu resimtă niciun moment temperaturile din exterior. Spațiul este un amestec de birouri, hoteluri, mall-uri și școli ce se integrează perfect cu mediul natural de la suprafață.

Deși, deocamdată, soluția pare inaccesibilă majorității oamenilor, s-ar putea ca viața subterană să fie salvarea speciei umane, oricât de sumbru ar părea la ora actuală, dacă suprafața planetei va deveni tot mai nepotrivită pentru viața normală.